Sunt vremuri nasoale. Confuze. Iritante. Cu totii ne dorim sa scapam de pandemia asta si cu totii incercam sa gestionam cat mai bine situatiile prin care suntem nevoiti sa trecem. Ce trebuie sa intelegem insa e ca nu toti suntem la fel. Unii dintre noi eram obisnuiti sa ne petrecem timpul total diferit fata de cum suntem obligati sa o facem acum. Eram obisnuiti ca, dupa o saptamana de lucru, sa ne deconectam in weekenduri. Sa iesim. Sa ne intalnim cu lume. Sa stam in cluburi. Sa iesim pe munte. Inconjurati ori de prieteni, ori de necunoscuti.
Altii insa sunt obisnuiti cu linistea familiei. Sau sa stea cu ei insisi.
Pandemia ne-a lovit insa pe toti. Dar ne-a afectat in mod diferit. Pe unii ii sperie boala si gandul ca ar putea sa se infecteze. Pe unii ii sperie gandul ca i-ar putea pierde pe cei dragi. Pe altii ii sperie gandul ca si-ar putea pierde jobul. Unii si l-au pierdut deja. Pe unii ii afecteaza singuratatea.
Din acest motiv actiunile de carantinare, izolare sau alte restrictii sunt acceptate de unii si respinse de altii. Pentru ca unora le sunt imbratisate nevoile(siguranta, protectie) pe cand nevoile celorlalti sunt respinse, rand pe rand.
Cred ca e nevoie de intelegere reciproca. Si acceptarea unor compromisuri.

staysafe #thereisnogod #itsonlyus

In teorie, carantina era folosita atunci cand se dorea limitarea raspandirii unei boli in afara unei arii(casa, cartier, oras, judet, tara etc).
Cateodata e folosita, gresit as spune eu, si ca metoda de raspandire a unei boli in interiorul unei arii. Ceea ce e nonsens, dar fie, nu vreau sa discutam teorii de carantinare aici. Aveti google, cititi.
Prin aceasta postare vreau doar sa imi exprim parerea mea legat de ceea ce se intampla in lume, in general si in Timisoara, in particular, cand vine vorba de instaurarea carantinei, ca scop de preventie a raspandirii covidului :
1 – carantina poate fi eficienta pe termen scurt, in momentul in care ai un numar mic de cazuri, pe care le poti izola si trata. Apoi, carantina se poate ridica.
2 – carantina poate fi eficienta si in cazul in care carantinezi un numar mic de oameni(sa zicem localitati mici, maxim 2-3 mii de locuitori). E eficienta pentru ca nici nu necesita resurse multe(politisti, armata etc), nici nu afecteaza foarte mult alte comunitati.
Al 3 lea caz in care carantina poate fi eficienta e cazul cand toata lumea respecta cu strictete regulile impuse si interactiunea intre oameni e redusa la minim(sa nu zic zero)

Dar, in momentul in care doresti sa carantinezi un oras cu cel putin 300 de mii de locuitori, un oras in care interactiunile interumane sunt la un nivel ridicat(si aici ma refer atat la interactiuni sociale, cat si la interactiuni legate de munca), marja de esec a carantinei e foarte mare. Mai mult, datorita restrictiilor impuse(exemplu : orar de functionare redus al magazinelor ce duce la o aglomerare mai mare) e posibil sa obtii efectul exact invers.
Si asta nu inteleg, sau se fac ca nu inteleg, autoritatile noastre(si cele din vest).
In momentul de fata e absolut imposibil sa poti carantina o masa mare de oameni, dupa 1 an de restrictii.
De ce?
Oamenii au asteptat 1 an ca autoritatile sa ofere suport sistemului sanitar, insa au primit in schimb multe scandaluri(achizitii de echipamente medicale la preturi ridicate, spitale care iau foc, doctori acuzati ca omoara oameni la ATI). Si multe altele.
Mai adaugati cate o sosoaca sau cate o gafa in care ba nu e carantina, ba e carantina, si veti realiza ca e imposibil sa mai impui o carantina care sa aiba si rezultate.
Si chiar daca oamenii nu vor mai iesi din Timisoara, tot vor trebui sa mearga la servici. Pentru ca ghiciti ce : majoritatea imbolnavirilor acolo se petrec. Nu in cele 20 minute petrecute la cumparaturi, cu masca pe nas. Nu in plimbarile pe malul begai sau prin unirii. Ci acolo unde stai 8 ore pe zi,la lucru. Pentru ca dragi autoritati, nu toata lumea isi permite sa lucreze de acasa.

Dar da, daca vreti sa va pacaliti ca o carantina(asa cum poate fibinstituita, tinand cont de realitatile zilei de azi) ajuta si va protejeaza, pacaliti-va. Eu prefer sa traiesc in realitate si sa ma protejez cum stiu eu si sa nu accept toate aberatiile unor arahati, usristi sau pnlisti care traiesc in bulele lor, neavand nici in contact cu realitatea.

-Vrei sa ti-o sug si sa te termini în gura mea?..glasul ei m-a adus brusc înapoi la realitate.Îmi fugise mintea de la fundul ei, care parca ma ruga sa-l bag în seama ai pe el, în timp ce pula mea înainta tot ma rar si mai adanc in pizda ei umeda, la atacul de panica ce abia ce-l avusesem si la cauzele lui.Mai precis cauza. Mai încerc o data s-o conving ca fundul ma atrage mai mult, dar da din cap ca nu si imi acupera pula cu limba ei ce ardea de nerabdare.imi afund mana in parul ei si o fac sa geama in timp ce ramanea fara aer.Imi placea cum mi-o suge.Cred ca era cea mai buna parte a sexului cu ea.Saraca…venise la 2 noaptea sa imi ofere o imbratisare fara sa ceara nimic in schimb.Am ajuns sa-i iau tot..imbratisare .. pizda .. gura…inocenta.. Nu reusesc sa ies…sa scap de boala asta…Nu, nu sunt dependent de sex.Sunt dependent de senzatia de vinovatie. senzatia aia de voma pe care o ai cand treci de la o emotie la alta..dependent de degradare…

– Te-ai linistit?…Uite la el cum tremura…Lasa…te curat eu…imi ia palma de pe coaie si incepe sa linga si ultima picatura de sperma ce se scurgea pe scrot..

– O sa fie totul bine..ai sa vezi..

Strada pustie si cainii ce urlau la luna de pe cer l-au facut sa se trezeasca.Sa se trezeasca din cosmar.Din cosmarul ce singur si l-a fabricat.Cu mana si cu pula lui.Pe care nu si-o poate tine în pantaloni, vorba unei amice. In acele momente se gandea doar cum sa ajunga mai repede acasa, la caldura.Tocmai ce a plecat din patul uneia.Al alteia.A cata!??Dracu mai stie.E patul prietenei celei mai bune a celei ce cu o zi inainte i-o sugea la randu-i.Prietena a carei alta prietena trecuse la randui prin patul lui.Nici el nu mai atia cum se bagase în ele.La propriu si la figurat.Tinder..D’arc..masaje…La dracu…Se gandeste ca trebuie sa se opreasca..a mers prea departe…a cazut mai jos decât Charlie Sheen…Macar de le futea in acelasi timp..Un four some degradant cauzat de alcool.Dar nu..la 36 ani o arde aiurea cu tipe de 23 ani..care nu stiu si nici nu ar trebui ss stie ce sa vrea de la viata.Care ar trebui sa se distreze cu baieti de vârsta lor în loc sa se arda cu unu care dupa primul numar are chef de … cred ca somn.Dar na..parca e un facut sa le nimereasca : ba îndragostita…ba parasita..ba nefericita..si ca un lup de ala, flamand, slab si pe moarte care-si alege prada cea mai accesibila, asa si el..se multumeste cu ce-i pica in pu..pat.. Frigul..da frigul…si luna si urletele cainilor l-au facut sa se trezeasca.Sa vada degradarea in care s-a afundat si din care nu mai poate/vrea sa iasa.. S-a trezit.. Ea e langa el.Il saruta pe frunte si pleaca. Adio!

ce brusc m-am trezit.sau…nu era vis!??.incet incet imi revin in minte secvente de seara trecuta: barul arhifamiliar, barmanul, shooturile….ooh..da shoturile.Pe X ce imi tot repeta sa nu mai beau.Cine sa o bage insa in seama!???
si imi reapare in minte motivul pentru care beau…tot ea..iarasi ea..cat dracu va mai dura?
fuck it..
apoi cele 2 din coltu barului.faine fetele…ce dracu s-o intamplat cu ele…parca am dansat.Una disparuse cu M…a revenit apoi…radea..de mine sau de prietena ei…la naiba…nu-mi amintesc…aaa da…ne-am urcat in taxi…hmm…
Deci nu e vis…imi cobor privirea…fuck…
ce pula mea face acolo!??intrebare retarda…pula mea o face.
da nu stiu ce dracu ii face…ii vorbeste?
“vezi ca nu-i microfon”..dar ma abtin..nu-i zic.
incerc sa-i misc capul cu mana…nu ma lasa.e incapatanata.futu-i mortii masii.vreau sa te vad cand mi-o sugi…nimic…normal ca nu se uita..nu-mi poate citi gandurile…nu ma mai pot abtine.o iau usor de par si ii soptesc :
“opreste-te.vreau sa vin in locul tau sa…”
“credeam ca nu mai spui asta”,ma intrerupe ea fericita.
“…sa mi-o sug eu, ca o fac mai bine…”
shoturile – 40 ron
taxiul 10 ron
privirea ei cand a auzit asta…priceless

Doua-trei iesiri la cafea.Apoi te invita la el la film.Sau poate ea e mai indrazneata si iti propune din senin sa mergi pana la ea sa vezi ce naiba o patit internetul.Ca nu mai reuseste sa dea like lui RF Constantinescu.Si uite asa treceti de inca un hop.Incet incet ziua se imparte intre 8-9-10 ore de stat la servici, 1-2 ore de sala, ceva timp liber in care ori atipesti ori reusesti sa mai strangi prin casa.Restul zilei apartine lui.Sau ei.Pentru ca abia astepti sa o iei in brate.Sau abia astepti sa te lasi stransa la pieptul lui.Pentru ca asta va face sa uitati de cacaturile zilei ce tocmai a trecut.Sa uitati de sefi.De colegi.De prieteni nerecunoscatori.Chiar si de parinti sacaitori, ce va tot bat capul sa va faceti un rost in viata.Sa va gasiti perechea(de parca ar fi soseta lipsa, de aceeasi culoare si acelasi model), sa trantiti un plod(bineintels, dupa ce v-ati cununat in fata bunului dumnezau), si apoi sa deveniti la randu vostru parinti responsabili, cum au fost si ei.Dar voi sunteti unu in bratele celuilalt.Totul este minunat si gandurile negre zboara.Vedeti doar focul din semineul cabanei in care ati planuit sa fugiti peste weekend(da..e eiarna cand scriu randurile astea …si sunt si eu putin romantic).Sau vedeti marea albastra si ale ei valuri turcuaze, ce se sparg de stancile ascutite pline de pescarusi galagiosi.Simtiti mirosul transpiratiei, dar tot ce va ganditi e sa amanati dusul ala pentru mai incolo.Pentru ca acum e liniste.Si nu vreti sa alungati gandurile frumoase ce v-au cuprins.Vreti sa respirati in acelasi ritm si sa simtiti cum nimic si nimeni nu exista pe pamant in afara de voi doi.Nu mai exista fosti.Nu mai exista foste.Nu mai exista nimic.Doar doua trupuri, o singura respiratie si un singur gand.

De-ar fi asa pentru totdeauna.

Dar nu este.Pentru ca inevitabil suntem oameni.Si reusim cumva sa ne sabotam.Uitam sa traim momentul,.Sau mai bine zis il traim..insa  ironic..traim momentul doar pentru moment.Ca apoi incepe sa ne fie frica.Incepem sa ne punem intrebari.Sa avem indoieli.Daca investesc in relatia asta prea mult?Daca el nu investeste nimic?Daca ea doar traieste clipa si se bucura mai mult decat mine de ceea ce avem acum?Uite la el ce vesel pare alaturi de prietenii lui.Daca ma va inlocui cu ei?Iar a plecat la sala..ce e cu ea???Hmmm vrea sa slabeasca?De ce?Nu i-am zis sau aratat ca e grasa…Oare vrea sa isi gaseasca pe altu?Si exemplele astea is cele mai banale.Cu totii le gandim.Sau le-am gandit.Sau daca nu ne-am gandit pana acum, ne vom gandi de acum inainte(diavolul v-a pus sa cititi pana aici).De ce facem asta?Pentru ca am uitat sa ne bucuram.Pentru ca trecutul a lasat asa de multe rani in sufletul nostru, incat nu mai putem crede ca o clipa de fericire poate dura mai mult decat o clipa.Pentru ca ne raportam tot timpul la ce a fost mai urat sau mai rau in viata noastra.Pentru ca sigur si asta ce ma strange acum la piept abia asteapta sa plec la sala sa se converseze cu fufele lui.Pentru ca sigur ea s-a plictisit sa iesim sa ne plimbam in oras mana de mana.Vrea sa faca lucrurile alea faine de le facea cu fostu.Ce prosti sunteti amandoi.Daca era asa bine cu ei, cu fostii, ar fi ramas acolo.Dar nu..sunteti impreuna.Traiti dracului momentul.Si nu va mai faceti atatea griji.Daca nu e sa mearga intre voi…nu va merge.Indiferent daca va faceti sau nu griji.Pot trece ani buni de zile pana cand totul se va duce de rapa.Sau poate trece o viata intreaga(in care ramaneti impreuna), in care o sa traiti doar cu teama de a nu-l pierde pe cel de langa voi.Si o sa pierdeti astfel momente pretioase in afara relatiei(pentru ca exista viata si acolo, afara), doar pentru ca in momentele alea va gandeati la fufele lui.Sau la fostii ei.

Lasa frica.Traieste clipa.

Ce e dumnezeu?E iubire ar spune unii..Dreptate..Adevar..Tot ce ne inconjoara..ar spune altii.E acea entitate (cu sau fara barba), care iubeste lumea neconditionat,nu?Acel personaj de poveste care vede tot si stie tot (atot vazator si atotstiutor).Acea nematerie, care si-a trimis fiul pe pamant (intr-un episod viitor o sa scriu si despre asta) doar pentru ca iubea oamenii si pentru a-i ierta pentru ca il vor omori pe acel fiu(imi pare rau..insa aici logica m-a batut).Si tot aici am sa ma opresc cu descrierea lui dumnezeu.Sa vedem acum ce e diavolul.E raul vor zice unii..satana..ura..necazurile … bolile .. continuati voi….diavolul e tot ce e negativ nu?…si acum uitati-va in jur..ce vedeti?… unii vor vedea persoana iubita.Unii vor vedea persoana de la care isi ia bataie pentru ca ciorba e rece,altii vor vedea un om cu arsuri grave pe jumatate din suprafata corpului si se vor intreba”de ce nu am medicamente sa-l salvez”?unii vor vedea focul din semineu..altii vor vedea batrana fara casa, unii vor vedea paharul de vin…altii vor vedea cum copiii lor nu au mancare pe masa.Da..unii il vad pe dumnezeu iar altii pe diavol..pentru ca dragilor .. dumnezeul vostru..al unora..e diavolul celorlalti …

A trecut timp. Timp in care am incercat sa uit. Sa sterg cu buretele acea amintire. Insa tot timpul, acel element care doar trece, dar, cateodata, cand te uiti in jur ai impresia ca sta pe loc, a avut grija sa-mi aminteasca. Sa-mi aminteasca de acea divinitate. Acea divinitate pe care intr-o noapte am visat-o. Da, EU am stat de vorba cu el. Cu dumnezeu. Avea o voce puternica. Poate prea puternica pentru somnul linistit pe care mi-l doream. O voce puternica cu care ar fi vrut, el, sa-mi opreasca avalansa de reprosuri. O voce care voia sa acopere toate suferintele si toate nenorocirile care se abatusera asupra omenirii. O voce care imi tot spunea sa ma rog. Sa ma intorc la …nu stiu…origini cred. O voce care nu stia sa imi explice vina pe care o poarta acei copii parasiti de mame. Sau acei copii care traiesc in mizerie. Sau acei copii care nu pot fi vindecati de medici, pentru ca, el, vocea, are slujitori pe pamant ce traiesc in lux…si banii ajung la casele de manipulare(a se citi biserici), in loc sa ajunga la spitale.Acea voce nu stia sa imi spuna de ce exista razboaie.A..da,,incerca sa o dea cu liberul arbitru.Bun..liberul arbitru imi spune sa dau sonorul vocii la minim.Ba sa o inchid de tot.Pentru ca da…acea voce e doar o voce. Din visul meu. Sau din capurile multora. Acea voce suntem noi. Acea voce esti tu. E ea. E el. Acea voce sunt EU. Acea voce esti TU. NOI putem face diferenta. NOI putem face ca acei copii sa aiba un viitor mai bun. Si nu prin milostenii si pupat de moaste. Si nu prin rugaciuni spuse cand dai de greu. Ci prin fapte. Ci prin a nu mai fi vite.

Uitati-l pe dumnezeul inchipuit. In visul meu era doar o voce. Si se ascundea dupa un paravan. Pentru ca ii era frica. Ii era frica sa nu il vad. Sa nu imi dau seama cine e. Si sa le spun si altora: Acea vocea eram EU.

Am stat de vorba
Cu inima mea
Sa vad ce mai face
Ce simte,
Ce vrea :
Mi-a spus ca e bine
C-ar vrea doar sa stea
De vorba cu fata
Ce-i parte din ea;
C-ar vrea s? vada
Cum iarasi zambeste
Si ura din ochi
I se opreste;
C-ar vrea sa-i spuna
Ce mult i-a lipsit
Si ochii si gura
Si tot ce-a iubit

Citatul de mai sus(da..titlul e un citat, nu ceva ce am scos eu inspirat de caldura covarsitoare de afara 😛 ), l-am intalnit in filmul My name is Earl . Filmul, de fapt un serial, este despre viata unui tip, care s-a hotarat la un moment dat, dupa un moment de epifanie(ce cuvant mare, o trebuit sa dau search pe google sa vad daca am scris bine), sa faca fapte bune, pentru ca stie ca asa va atrage o karma pozitiva asupra lui.

Acum ca am facut si introducerea asta lunga, am sa va povestesc putin despre o actiune la care am participat weekendul ce tocmai a trecut.E vorba de un joc, Treasure Hunt, la care au participat colegii de lucru plus insotitori, daca a fost cazul.Ideea jocului e urmatoarea.Se strange un numar de oameni, se impart pe echipe.Cei slabi/refuzati/pe care nu-i iubeste nimeni vor fi nevoiti sa faca parte din organizatori.Acestia din urma vor fi nevoiti astfel sa conceapa niste probe(razbunatoare la adresa celor ce nu au vrut sa ii coopteze si pe ei in echipe), pe care ceilalti participanti trebuie sa le treaca cu brio pentru a obtine comoara.

Trecerea fiecarei probe va insemna pe langa castigarea unui numar de puncte, si aflarea unor indicii care vor ajuta echipele sa afle locatia de desfasurare a urmatoarei probe.

Astfel, daca nu reuseti sa rezolvati in timp util criparea locatiei urmatoare folosind tabele Viginere, sau nu sunteti suficient de sportive sa va catarati pe dealurile de prin Parcul Botanic,sau nu sunteti suficient de sociali/sociabili, incat sa puteti sa interactionati cu niste pietari de la care sa obtineti un mar sau o para gratis, atunci nu va faceti nici o grija.Nici noi nu am reusit sa facem asta din prima.Sau in totalitate.Am avut nevoie de unul sau doua indicii care sa ne duca in Piata Operei unde am avut ocazia sa vorbim(sau nu) cu oameni necunoscuti pe care i-am convins sa se traga in poze cu noi.

Si stati asa..asta nu e totul.Distractia cea mai mare a fost la final.O proba in care cele 3 echipe participante au fost nevoite sa apere cu propriul trup cele trei turnuri ale castelului(nu de nisip 😛 ).Astfel, proiectilele salvatoare(zic salvatoare pentru ca erau baloane umplute cu apa, si afara erau 30 si de grade), au cautat sa muste cu ardoare din hainele participantilor.

Pizza de la final, mancata pe iarba, in parc a fost cireasa  , pardon, mazlina de pe Prochuto crudo.

Una peste alta, multumesc participantilor(deci si mie) si mai ales organizatorilor(Laura..continua sa faci asta, ca ti-a iesit) ca m-au facut sa am part de o zi de weekend, care altfel s-ar fi pierdut in neant, fara nici o amintire placuta.

Si daca va intrebati ce legatura are titlul cu articolul, pastrez pastrez pentru sfarsit ce-i mai important.Toata actiunea a avut ca scop strangerea de fonduri pentru a mai racori putin fierbanteala de afara(cu inghetata in principal ), pentru copiii de la Casa Otiniel.

We will continue to do good things and good things will happen to us!