Despre tine

Tie nu iti scriu versuri,iti zic direct ce simt.
Tie nu iti duc lipsa,tu esti mereu in inima mea.
De tine nu-mi aduce aminte doar luna,de tine imi aminteste totul.
De tine nu m-am ferit niciodata, tu esti umbra mea.
Cu tine nu vreau sa „chatuiesc”, cu tine stau de vorba.
Cu tine nimic nu e intamplator, tu esi intamplarea insasi.
Tu, cand ai plecat, nu m-ai lasat singur, ci m-ai lasat in singuratate.
Tu nu esti una dintre ele, tu esti VIATA MEA.

Sa vrei….

Sa te-ndragostesti
De mine??
Sa te feresti,
E bine…
Sa fugi mereu
De jocul meu
Sa vrei mai mult
De un sarut
Sa vrei o vara
Nu doar o seara
Sa vrei o viata
Nu dimineata
Sa vrei si maine
Sa vrei si azi
Sa te ridici
Si sa si cazi

Sa vrei sa razi
Sa vrei sa plangi

Sa vrei ca eu
Sa-ti fiu mereu
Ingerul tau!

In loc de „Esti bine?”

Ca life’s a bitch, toata lumea stie, dar ce nu stie lumea, este ce sa spuna cand the bitch marcheaza prezent. Este destul de simplu ca spui „las’ca va fii bine” sau „dont’ worry” atunci cand problema este una usoara. Cuvinte greu se gasesc cand situatia nu are o rezolvare de azi pe maine….si stiti si voi care pot fii situatiile alea.  Un cer sau o linie de orizont este posibil sa se fii prabusit peste oricare. Acest post este pentru acele situatii.

A spune ca va fii bine , ca asta este ticul tau verbal sau asa ai auzit la televizor, cand nu crezi asta este , este o insulta, daca nu o ipocrizie. Unui om drag vrei sa ii alini durerea sau sa ii atenuezi ingrijoararea, chiar daca stii ca este „om mare”. Unoeri imi este sincer greu sa spun ca vei fii bine maine, dar stiu ca daca vei trece de zilele de azi si maine, poimaine stiu ca iti vei gasi resurse sa faci un pas in fata.

Nu cred ca o persoana aflata intr-o dificultate are nevoie de simpatia sau mila mea sau a oricui;  tocmai de aceia spun cu greu ca imi pare rau, pentru ca parerile mele nu vor ajuta cu nimic. Ce pot sa ofer este empatie, ingrijorare,o imbratisare. Va trece….

I-as putea oferi un umar si un chip caruia sa ii vorbesca. Nu pot spune ca as intelege tot, sau ca vreau sa stiu tot, dar pot spune sigur ca as asculta si nu as judeca. In anumite momente este greu sa te transpui sau sa intelegi catusi de putin suferinta celuilalt si sincer nu cred ca este cineva care sa vrea asta.

Cel mai mare luru pe care il poti face este sa fii acolo, in tacere fara sa ceri explicatii.

Ce detest cu inversunare sunt vorbele goale….asta mai mult decat orice.

Maine este o alta zi :)!

 

STrAI’n tara ta

Cateodata iti vine sa pleci…Bine nu numai cateodata..ci destul de des.Iti vine sa lasi „tara asta de cacat” si sa pleci acolo unde sunt caini cu covrigi in coaie..scuze in coada.Si unde laptele si muia..scuze, am vrut sa zic mierea curg pe strazi.Si apoi te intorci in oraselul tau de bastina, si intri intr-un pub, asculti muzica folk live(maine la o ora decenta sper sa dau si de numele celor doi protagonisti care au intepretat super), apoi te lasi urcat la miezul noptii pe varful muntelui(recunosc, e un deal mai mare) de o fata faina(careia ii faci capul calendar cu aberatiile tale despre ..orice) si te gandesti…this is the shit.De ce sa mergi in Anglia..unde in primul rand nu esti binevenit iar in al doilea rand dai de miezul tiganimii venite de la mama lor de acasa(poate fi un lucru bun asta…nu neaparat rau…dar 99% dintre voi gandesc acelasi lucru asa ca sa o lasam naibii de ipocrizie).De ce sa nergi in Olanda unde te integrezi mai degraba in absolut decat in societatea lor(ce-i drept perfecta pentru ei).De ce sa mergi in orice alta tarisoara de asta asa zis dezvoltata(cu forta), pe cand ai si in tara asta a ta locuri faine de vazut, de vizitat si de facut??Da stiu, pentru unele persoane plecatul in tari straine a fost si este inca singura posibillitate de a trai decent.Dar pentru restul, restul care aveti posibilitatea sa va asigurati un trai decant in tara la voi…mereti afara..si in vacanta, mirositi putin urina de pe strazile strainilor de prin centrele alea super civilizate gen Munchen, Amsterdam si Londra…si apoi ganditi-ve la ce lasati acasa, prieteni, familie, locuri si oameni superbi(stiu sunt si multi cretini..dar padure fara uscaciui/putreziciuni nu exista), si apoi puneti in balanta mia ai de euro castigata in plus pe luna, anii pierduti acolo ca sa va faceti(recunosc) o viata si mai decenta, si apoi numarati-va prietenii ramasi, cu care o sa iesiti la bere de pacere, nu din interes, si daca va da cu virgula faceti-va rostul aici in tara.La multi nu o sa va dea cu virgula…ci o sa fie si perioada in plus.Si atunci extrageti radacina patrata si veniti si vizitati Piatra Neamt.Si Suceava.Si Sibiu.Si Sighisoara, Cluj, Transfagarasan,Transalpina, Alba Iulia, Cazanele Dunarii, Delta Dunarii, sarutati-va in Targu Jiu sub Poarta Sarutului, beti o palinca la Cetatile Ponorului si radeti de moarte la Cimitirul Vesel din Sapanta.Urcati de intrebati Sfinxul ce barfe a mai auzit de la Babe, coborati apoi la Bran, sa vedeti ca Dracula nu exista.Admirati Pelesul…si dati din nou un seach pe Google ca sa dati de Voronet, de Moldovita si daca tot coborati spre Iasi opriti-va la Humulestiul lui Creanga, fotografiati unii din putinii zimbrii liberi din Europa..si povestea poate continua…la nesfarsit.

Vreau

Vreau….un pahar de vin rosu sec, semiintunerics, pachelbel si eu. Eu cu mine si cu toate gandurile mele din ultimul timp. Vreau sa ma pierd in ore de visare si contemplare. Am trait atatea, este timpul sa le mai si simt…iar trei dimineata este intotdeauna o ora potrivita :) Doar senzatii primare

Prietenia privita cu alti ochi…de cameleon

Ce nu intelege lumea este ca prieteniile sunt de mai multe feluri. In primul rand nimeni nu alege o anume relatie de prietenie pentru a satisface nevoile celuilat, ci pentru propria satifactie.Este normal. Cu alte cuvinte vrei nu vrei, prietenia este cu interes -emotioanal, carnal, social, financiar si ce o mai fii intre astea.  Daca nu ar fii asa, ai fii prieten cu toti si toate, ceea ce clar nu esti. Intresante mi se par persoanalitatile cameleonice, ei se inteleg cu o varietate mare de tipologii.

Cameleonii sunt cei ce exercita cea mai mare fascinatie asupra mea. As spune ca ii ador si sincer nu cred ca mint in nici un fel. Nu stiu de ce si cum, dar o simt. Din totdeauna am simtit asta, dar acum abia devin constienta. Sunt si eu una dintre ei. In felul acesta cunosc persoane total diferite. Pot comunica cu cei de 20 de ani- mai rar, cu cei de 30 si 40 fara probleme…trebuie doar sa avem teren comun. Categoria 50+ nu am marcat-o  si sincer nu sunt interesata sa o fac prea curand.

O persoana cameleonica poate fi prieten cu multi, de la evalviosul-de-duminica,  pana la dominatori, cu tot ce se gaseste intre. Insa, prieten sufluetului lui, nu se gasescte asa usor, il recuoaste dintr-o mie si ar trebui sa aibe experienta, ca pana la varsta asta sa stie cum sa i se arate. Cameleonii stiu ce sa vorbesca, cum si mai ales cui.  Nativ, recunstem asta-nu   te invata nimeni cum sa te comporti. Stim ce sa propunem. Cel mai important nu este ce propui, dar cui o faci. pentru destinatarul corect conteaza modul nu mesajul…are cap, judeca si el!  El nu va aduce la masa de poker pe cel ce merge duminica la biserica, fara suparre :P. In nici un caz la o partida (de poker) pe dezbracte.  Nu exista erori de genul asta….nu, niciun caneleon nu greste asa grav, nu cu asta….

Noi ne recnuoastem, ne stim, ne mirosim de departe si clar de aprope. In intuneric ne gasesti sigur, trebuie doar sa gesetei locatia.

Sa nu mai aud ca prietenia este dezinteresata, ca nu-i asa.

Retrospectiv

De as fii stiut ca tu vei fii ultima ploaie, sau penultima, sau ca numarul de scladari imi este numarat, altfel as fii jucat. As fii trait fara sa intreb de ce, de ce eu, acum…as fii trait nebuna fara sa ma gandesc la nimic si nimeni in fara de mine si placerea mea, pana la ultima picatura de oxigen. Acum as fii stiut indubitabil ca nu as fii fost egoista. Dupa ce as fii tras linie, as fii adunt ploi ….de vara, de toamna, gheata , orice forma de picatura de apa care m-a dezmierdat la un moment dat. Eram doi, dar eu nu m-am gandit decat la joaca mea. Credeam ca mereu o sa pot face asta, de oricate ori.

Sa mai cred vreodata in ceva? Nu cred…Sa cred in opitmistul „vor mai fii si altfel” …nu cred.

Si atunci cu ce am ramas? Mi-a dat cineva o diplomat pentru ca am jucat corect? Nu…Am primit o recunostare, ceva, orice? NU…doar eu am fost ipocrita pentru  nu am jucat dupa cum am scris „carpe diem„.

E prea tarziu….un ultim dans in ploaie as vrea, dar nu imi mai este permis…. nu ramane decat o fantezie.

Daca este de tras o concluzie, cititorule, acee este „carpe diem”, pe romaneste „traieste clipa”! Altfel vei scrie ca mine despre ploile ce te-au udat si despre ce nu vrei mai putea avea vreodata. Daca vrei sa iubesti, iubeste, indiferent ca este pentru o ora, o zi sau o viata ,indiferent ca el nu este divortat, indiferent de ora..indiferent de orice, iubeste si iubeste-te. Acelea sunt momente ce nu le vei mai putea vreodata trai sau lua inapoi.

Ultima ploaie

Imi dau seama ca nu voi mai avea sau  simti vreodata ploi. Ca nu vor mai fii picaturi care sa ma mangaie, ca de acum in colo imi voi aminti doar de  cele ce au fost. Ce ar putea fii pe viitor sunt doar stropi obtinuti artificial, iar ideea de mecanic nu ma incanta. Este dezolant. Trist nu poate exprima la ora asta absolut nimic, este mai steril decat mine. De acum in colo, ploile vor fii asociate cu tine si doar atat. As vrea mai mult, dar nu pot, nu imi este permis. Ma joc si asa periculos cu focul si stiu sigur ca asa cum m-a ars, m-ar mai arde, si de data asta a ma arunca in mare,  nu ma va mai salva….ciudat, sa ma arunc eu in mare, cand tu de un parau ai fost stins…am ramas blocati la acelasi moment in timp, parca suntem cristalizati. Mai am atat de putin, pana sa devin un desert si vreau sa fac atatea… sa pornesc ploi, macar pentru o ultima data. Dar nu pot.Punct!

Acum imi dau seama cat de idoate sunt refrenele care repeta indolent „pentru ultima data”….mai am o carte si nu stiu cum sa o joc. Nu sunt fochista si nici scafandru, nu am nici apa si nici focul la picioarele mele. Eu sunt dezmierdata si de apa si de foc, iar in curand le voi pierde…definitiv, irevocabil. M-am jucat, involuntar cu focul si m-am ars…rau, apa m-a avertizat si nu odata, iar acum nu stiu ce variante imi mai raman.

As zice ca de vina este ora doua dimineata la care scriu sau erotismul din ultimele ore…dar nu, din pacate nu este, de data asta nu.

Da, fanteziile mele ar trebui sa fie cu viata, pe ea sa o fut, si cum….dar nu pot, pentru ca ceva este neterminat.

Se spune ” simte ploaia cat poti”,  dar nu am crezut vreodata ca va venii un moment in care sa nu o mai pot simti..dar el se apropie si eu nu am ce face. Pentru totdeauna…adio!

Ghinionul norocului tau care poarta numele meu

Intr-un anumit tip de  relatie fiecare incearca sa il convinga pe celalalt ca el este cel mai bun lucru care i s-ar putea intampla…si uite asa celalat nu mai este ametit de la partidele de  amor, ci de greutatea argumentelor de genul cat sunt eu de ..pentru tine, cum sunt eu norocul tau…la naiba.

…norocul tau poarta numele meu …iar tu crezi invers …si de aici incepe…drumul spre final…ca inceputul a ramas demult in cearsafurile demult ne mai sifonate de atata dirty sex. Acum doar gandurile unuia sifoneaza planurile altuia. Ati ajuns istorie si nici macar nu va dati seama. Dupa ce fiecare s-a convins ca celalat ii este jumtate pe viata de dinainte si dupa, considera ca are dreptul sa ii amaneteze dorintele. Pe acelasi principiu  se repeta meciurile  lungi de fotbal , tu ca o dam uiti si neglijezi …..sa te mai epilezi, sa te aranjezi , uiti printr-un sertar bodiurile alea sexi ce il excitau pe el si te declari doribila doar pentru a-l aproba pe el …pe principiul daca ai fost cuminte baby, ma primesti, de ai vazut doar meciuri cu baietii…babe no sex…

Daca inceputurile relatiilor nu sunt asemanatoare, sunt convinsa ca la asa o desfasurare, sfarsitul este inevitabil si identic.