Inima….

Te plac, ca pe un frate, ii zise ea, dar vorbele astea i-au intrat adanc in inima.Asa cum intra apa prin crapaturile stancii si o disloca bucata cu bucata.Asa si inima lui.In ultimul timp e patrunsa tot mai des de astfel de cuvinte.Si nu ca nu s-ar fi asteptat.S-au ca isi imagina ca o sa poata fi vreodata altfel.Ci pentru ca in acelasi timp in care creierul ii comanda sa scoata pe gura aceleasi cuvinte pe care le-a auzit, sau urma sa le auda de la ea(imi place de tine, esti ca sora), in acelasi timp inima ii tresalta la fiecare zambet pe care tot el il provoca.Si inima nu lua in seama cuvintele.Inima se intelegea cumva cu inima din celalalt piept.Si ele bateau la unison.Una pentru alta.Dar creierul….e creier…si pentru el instinctul de autoconservare e mai presus de toate.
Si inima, incet incet, va inceta sa bata
Cand langa el, o alta inima, in piept tresalta.