Intre ape

Din cand in cand imi mai scriu aici si dorintele si pasiunile. In noaptea asta vreau sa imi inchipui ca sunt intr-o apa, ca se intampla cumva sa ma las scufundata in ea.

Cristalinitatea ei vreau sa imi arate lumea asta cum este , sa nu mai mai tem de obscur, sa imi fie si glob de cristal in care sa imi privesc viata. Catifelarea ei imi mangaie ranile si imi vindeca semnele luptelor ce s-au dat pe sufletul meu. Valurile ei imi soptesc ce am asteptam de atatea ori sa mi se spuna, dar ce nu am ajuns sa aud vreodata. Este apa de care nu ma tem ca ma ineaca si nici ca ma sugruma cu forta ei. Ea ma poarta negresit acolo unde trebuie.

Este plata si ma imbraca cu totul, ma cunoaste in cele mai obscure locuri si imi patrunde acolo unde nici un gand si nici nu o persoana nu a reusit.

Imi simt tot corpul zidit cu un lut focut din praf de la murdaria lumii amestecat cu lacrimi de la nedreptati. Luptand atat de mult cu atatea , sudoare nu face altceva decat imi sa consolideze tencuiala de pe mine, iar lacrimile mele o impietresc.

Gandurile mele optimiste creeaza fire de speranta in mantia mea lutoasa si ma fac sa cred ca intr-o zi, cumva, va patrunde atata lumina in mine incat mantia s-ar sparge in mii de bucati si ar devenii nisip purtat de vantul victoriei.

Optimismul si iubirea aduc lumina :).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *