Sufocare de iulie

Simt ca nu mai am aer, ca nu sunt in pielea mea, ca nu am mai tras aer in piept de ceva timp. Ma sufoc sub greutatea experientelor mele. Singurul sentiment pe care il traiesc este de sufocare, de apasare. Nu imi mai ajunge si nu imi mai foloseste. Nu sunt in depresie si totusi, ce? Sa fie de la caldura…care caldura? Poate doar de la oboseala…dar nu vreau sa dorm, nu la opt seara.

Vreau o sacure sa daram ceva. Vreau sa pot sa tip, sa plang sa zac cat am chef…vreau un asemenea lux. Cred ca mi-ar folosi. Acum imi fac mai multe griji pentru sufletul meu decat imi fac pentru posibilele pungi de sub ochi. Cumva vrajeala nu mai tine, minciuna nu mai prinde si raman doar cu adevarul…greu de suportat si apasator.

Aveam impresia ca am urcat din grota in care ma aflam acum cativa ani, credeam ca am gasit salvarea, dar acum ma inspaimanta banuiala ca a fost mai bine, dar tot acolo jos. Vrea sa pot sa plang, sa plang pentru mine si pentru tot ce am pierdut…si am pierdut atatea.

Nu sunt eu cand ma uit in oglinda. Vreau sa plang ca apoi sa rad. Vreau sa urc sus si sa raman acolo. Vreau sa fie cu adevarat sus. Fuck you and fuck you right back.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *