De vorba cu dumnezeu

A trecut timp.Timp in care am incercat sa uit.Sa sterg cu buretele acea amintire.Insa tot timpul, acel element care doar tece dar cateodata cand te uiti in jur ai impresia ca sta pe loc, a avut grija sa-mi aminteasca.Sa-mi aminteasca de acea divinitate.Acea divinitate pe care intr-o noapte am visat-o.Da, EU am stat de vorba cu el.Cu dumnezeu.Avea o voce puternica.Poate prea puternica pentru somnul linistit pe care mi-l doream.O voce puternica cu care ar fi vrut el sa-mi opreasca avalansa de reprosuri.O voce care voia sa acopere toate suferintele si toate nenorocirile care se abatusera asupra omenirii.O voce care tot imi spunea sa ma rog.Sa ma intorc la …nu stiu…origini cred ca.O voce care nu stia sa imi explice vina pe care o poarta acei copii parasiti de mame.Sau acei copii care traiesc in mizerie.Sau acei copii care nu pot fi vindecati de medici, pentru ca el, vocea, are slujitori pe pamant ce traiesc in lux…si banii ajung la casele de manipulare(a se citi biserici), in loc sa ajunga la spitale.Acea voce nu stia sa imi spuna de ce exista razboaie.A..da,,incerca sa o dea cu liberul arbitru.Bun..liberul arbitru imi spune sa dau sonorul vocii la minim.Ba sa o inchid de tot.Pentru ca da…acea voce e doar o voce.Din visul meu.Sau din capurile multora.Acea voce suntem noi.Acea voce esti tu.E ea.E el.Acea voce sunt EU.Acea voce esti TU.NOI putem face diferenta.NOI putem face ca acei copii sa aiba un viitor mai bun.Si nu prin milostenii si pupat de moaste.Si nu prin rugaciuni spuse cand dai de greu.Ci prin fapte.Ci prin a nu mai fi vite.

Uitati-l pe dumnezeul inchipuit.In visul meu era doar o voce.Si se ascundea dupa un paravan.Pentru ca ii era frica.Ii era frica sa nu il vad.Sa nu imi dau seama cine e.Si sa le spun si la altii.Ca vocea eram EU.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *