Aia cu bacsisul

Cu totii am lasat macar o data in viata bacsis.Poate pentru ca ospatarul/chelnerul(ita) s-au comportat frumos, au zambit sau ti-au facut cu ochiul.Poate pentru ca mancarea a fost buna.Poate pentru ca localul era dragut.Sau poate pur si simplu ai vrut sa lasi.
De obicei las bacsis.Cateodata prea mult, cateodata prea putin.Depinde de stare, de zambet de oportunitati ;).
Vreau insa sa descriu aici o situatie des intalnita mai ales la iesirile in grupuri mari.Dupa cum am spus, e drepul fiecaruia sa lase sau sa nu lase bacsis, mult sau putin, dpa preferinte/putinta.
Imaginati-va un grup de sa zicem minim 10 persoane, care ies undeva, se simt bine, rad glumesc.La un moment dat 2 persoane hotarasc ca pentru ele seara se incheie.Isi calculeaza cat au de platit, lasa banii pe masa si pleaca.Dupa ceva timp alte 3 persoane pleaca…aceeasi poveste..calcul,lasat banii ,luat ramas bun de la cei de la masa si pleaca.Si ot as pana ultimii ramasi decid sa ceara si nota de plata.Intre timp isi calculeaza si ei cat au de platit si lasa banii.Cand vine nota..surpriza.E mai mica decat suma stransa.Poate chiar mult mai mica pentru unii.De exemplu in loc de 250 cat zice nota s-au strans 300.Ar ramane 50 bacsis.Din punctul meu de vedere, daca atat au ramas, atat trebuie sa ramana.Dar nu.Sunt unii care considere de la sine putere ca bacsisul ramas e prea mult.Si se gandesc la diferite variante.Ori sa fie impartit intre cei ramasi(lasand sa zicem doar 20-30 bacsis).Ori sa mai consumam ceva, ori dintr-o parte din banii ramasi sa se ia ceva ce poat fi consumat si de cei deja plecati.Am intalnit in ultimele 2 luni toate 3 variantele.Eu sunt insa un incapatanat si jumatate si prefer ca banii stransi sa fie dati toti chelnerului(itei).Daca atat au considerat cei care au plecat mei devreme ca trebuie sa lase, atat sa fie lasat.Daca ai ramas la urma si consideri ca bacsisul lasat per total e prea mare poti binemersi sa nu mai lasi bacsis tu.Insa nu incepe sa incerci sa ma convingi sa mai consumam ceva, sau sa micsoram bacsisul ramas.Daca inca sunt in deplinatatea facultatilor mintale(adica nu sunt prea beat), nu o sa ma convingi.Cel mult o sa ma superi si probabil nu o sa ma mai vezi stand vreodata la aceeasi masa cu tine.Punct.

Romanul si romanii

Romanul luat ca individ si izolat de ceilalti este perfect. Fie este un varf admirat si prezentat prin ziarele din afara tarii- mai orientati spre valoare si mai putin pe implanturi, sau doar unul care este  pregatit decat nativii, fie este un om curat, muncitor si credincios care face cinste orasului, satului-comunitatii in general. Din ambele categorii avem reprezentatnti cu duiumul si inca mai sunt suficienti ramasi aici in tara.

Insa romanii vazuti la un loc, sunt de fapt o adunatura -o imagine dezastruoasa. Romanii sunt murdari, fara o minima educatie, fara o sansa reala la un bun simt elementar, sunt agresivi, recalcitarnti, fara bun gust. Se creeaza un tablou in care imaginea de ansablu este pesimism,dezolare, in care se vede cum minoritatea se impune in fata majoritatii. Vad uratul, grotesc, chiciosul, lipsa de bun simt, de educatie, prostititia, umilinta, etc. Vad fuste colorate lasand in spate rochiile elegante. Vad oameni care au ceva de spus, peste care tipa mai tare un „surd”.

Omul cu o minima educatie stie ca nu se cade sa urle si sa injure, deci pierde din start in fata necioplitutlui. Tot asa primul pierde in fata vandalului, pentru ca nu sare sa ameninte violent si nici nu inspira teama. Pentru ca esti suficient de educat si domn, nu te bagi in noroi, incercand sa porti”o conversatie”, adica urland mai tare ca celalalt. Prostul simtitndu-se „incoltit” intelectual si fara argumente recurge la instinctele animalice si isi apara teritotiul maraind, latrand si chiar muscand -pentru ca el este de fapt un animal sub deghizare si se comporta ca atare. Pentru animal, respectul fata de celalalt sau fata de fauna, nu exista!

Se duce o lupta apriga pentru supravietuirea aluia cu carte si/sau bun-simt. Trist est,e ca cel din urma, se simte din ce in ce mai amenintat si incepe sa se retraga intr-o comunitate, intr-un turn de fildes, intr-o alta tara sau si mai rau este corupt. Este o zicere din popor : daca stai in casa cu tiganul, inveti tiganeste. Altii beneficieaza de toti cei care nu au putut fii apreciati in Romania, iar noi pierdzand atata valoare, vom ajunge in curand fara speranta.

Vad si mai ales aud, peste tot, cum oamenii nu mai stiu sa poate o conversatie; in viata de zi cu zi intalnesc acest fenomen la fiecare pas, in fiecare local in care merg , nici nu are sens sa va mai spun inca o data ca la televizor, doar se tipa, vorbind unul peste celalalt. Nu mai stim sa vorbim natural; tipam, urlam unii la altii. Nu mai putem purta o conversatie in contradisctoriu, inlocuim argumetele cu tipete si pumni in masa. Nu mai este nevoie sa vorbesc despre mestecatul gumii, salutul si alte „fineturi”, cand noi nu putem face un singur lucuru ca lumea -sa vorbim linistiti.

Lasanad la o parte false pretentii la patriotism, romanul este extraordinar, romanii sunt jalnici, asta elegant spus.

Imi este greu sa trag o concluzie, dupa toate cele scrise mai sus. Sunt o iubitoare de normalul pe care il regasesc tot si tot mai greu, in tara mea de bastina, Romania. O sa il caut mai abititr, pentru ca poate, eu nu caut unde trebuie.

Te iubesc! Te-am speriat?

Am stat acum ceva timp pe ganduri si m-am gandit la ce ii sperie cel mai tare pe oamnei. Am descoperit ca cea mai rapida forma prin care poti speria, al dracului de tare, as indrazi sa spun, si chiar alunga de langa tine, este sa ii spui cuiva ca il iubesti. Daca eu ca femeie, marturisesc unui barbat ca il iubesc, fie si numai ca pe un frate, sunt privita imediat cu ochi mari tematori. Daca ii spui unei prietene ca o iubesc, vine imediat si intrebarea „cum?”.

Cand ii spui cuiva ca il iubesti imediat tresare. S-a intiparit, ca atunci cand iubesti, trebui sa primesti inapoi tot iubire, ca exista ceva ce trebuie sa intorci si implicit vrei ceva oferindu-i cuiva declaratia ta. Se spune ca, noi oamenii avem nevoie de iubire, dar ce reactionam temator, atunci cand cineva ne marturiseste iubirea?  Clar, este ca avem nevoie de iubire, dar nu suntem invatati sa o primim.

Exista perceptia generala ca nu poti iubi pe cineva pentru o noapte, ca nu poti iubi mai  multi barbati, ca iubirea pentru unul, anuleaza iubirea pentru celalat. Iubirea se vrea un ceritificat, o garantie care sa nu se deterioareze in timp,etc…cand este cel mai simplu sa luam totul ca atare „Te iubesc” -tin la tine, imi pasa de tine intr-atat incat sa imi stric somnul de griji pentru tine si sa traiesc bucuria ta ca pe a mea.

Te iubesc nu aduce certitudini ca te voi iubi pe veci pururi, ca nu iti voi gresi, ca nu te voi rani, ca nu voi mai iubi pe altcineva;  nu spune nimic despre viitor, dar spune totul despre prezent.

Ofer si primesc iubire sub diferite forme. Sa stii sa primesti si sa recunosti iubirea este  feerinc. Nu suport sa aud „te iubesc” folosit in loc de „multumesc”, dar mi-ar placea sa aud mai des marturisiri sincere despre ceea ce oricum simtim, pentru ca nu cerem permisiune nimanui atunci cand iubim.

Geniu pustiu

Esti geniu
Pustiu
Desert ai in suflet
In inima lacrimi
In ganduri doar patimi

Privesti lung afara
Si vezi iarasi praful
Furtuna, nisipul
Ti-acopera capul

Si stai iarasi singur
Intinzi iara patul
Si scoti iarasi sahul
Si-ti iei iarasi matul.

Banatification – The end!?

Te-ai cumintit..iti spui asta zi de zi.Esti hotarat sa lasi la o parte curvele si alte animatoare care ti-au „luminat” viata in ultimii ani.Ai ales-o pe ea(si poate 2-3 cu care sa te mai vezi la o cafea).Si atat.
Gata cu noptile de betie, cu diminetile in care te trezeai langa cate o bruneta focoasa sau o blonda slaba, fara cur, fara tîte si cu riduri de parca in loc de 30 ani avea 45.
Nici macar nu iti aduceai aminte cum au ajuns in patul tau.Nu mai stiai macar cum ai ajuns tu in patul tau.Te intrebai daca ai fost in stare sa performezi.Sperai ca da, mai ales la vederea sanilor care iti bucurau privelistea de vreo 3 minute.Imediat dupa ce ti se muiau picioarele, cand nu iti aduceai aminte sa fi avut vreun prezervativ prin casa, cumva privirea ajungea pe bucata de balon aruncata pe podea.Ai performat.Bravo tie armasarule.
Imediat alt gand…daca tu ai performat..ea si-a dat seama de asta…sau starea de semiinconstienta care pare sa o aiba acum a avut-o si in timpul actului!!?Speri macar ca in caz de performante slabe sa nu aiba foarte multe prietene…si daca are..sa fie urate..Si uite asa iti dai seama ca ai ales drumul cel bun..Sa nu mai fii nevoit sa ai trairi de astea.De acum,in fiecare dimineata o sa te bucuri de vederea sanilor ei.Si nu o sa te mai gandesti nici la prezervative, nici la performante.Te gandesti ca sanii aia trebuie mangaiati,dezmierdati cu saruturi lungi, intrerupte doar de gura ei doritoare si ea de dezmierdari.
Esti fericit….oare?