Banatification – post postLUDIU

Dezamagit de viata, de tine si de caine, te-ai hotarat sa te ridici din pat si sa-ti vezi in continuare de ceea ce stii sa faci tu mai bine.Opresti sa-ti faci curaj cu un pahar de vin, asculti povestile deocheate ale barmanului, despre fetele de la masa 5 si incet incet, aburii alcoolului isi revin in simtiri.Pana aici totul e clar.Ai chef de dans si ai chef sa uiti noaptea precedenta.O iei usor usor spre asa zisul club, incerci sa-ti gasesti locul in intuneric si comanzi la bar o bere.Doua.Trei.Pierzi numarul.Dansezi, si in pasii de dans uiti de toti.Si de toate.Mai razi o bere, mai bei o apa.Fetele din jur iti fac din ochi.Dar tu nu o vezi decat pe ea.Si sii ca o vrei inapoi.Te hotarasti totusi sa pleci acasa.Usor, incet, caci stii ca te intorci “intre aceeasi pereti albi si goi”.Patul te asteapta nefacut, cu cateva haine aruncate cu o seara inainte.Nu erai hotarat ce sa iei pe tine.Iti zici ca o sa le strangi maine.Ai o senzatie ciudata ca esti privit dar te pui la somn.Dimineata ai impresia ca se invarte camera cu tine.Deschizi usor ochii si te intorci.Surpriza.Un umar gol iti incanta privirea.Parul negru, ravasit ii acopera jumate din spate.Inchizi ochii si ii redeschizi.Visezi??Speriat te uiti dupa caine…iti dai seama ca de fapt nici nu ai.Incet, sa nu o trezesti, incerci sa-i privesti chipul.Ai un flashback.E ea…ba nu…e cealalta ce era cu ea..nu nu…e alta…Te ridici si atunci ochii iti cad pe noptiera.O verigheta aruncata cu grija acolo iti dezvaluie misterul.E ea…