Draga nebuna…

Totul a inceput primavara.Sau o fi fost sfarsit de iarna?Sau..sincer nu mai stiu..important e ca a inceput.Mi-a cazut cum tronc, cum se zice, din prima clipa in care am vazut-o.Dupa primele cuvinte schimbate m-a cucerit.Ochii, zambetul plin de viata, chipul vesel, dar care pastra ceva misterios pentru mai tarziu, toate astea m-au facut sa simt ca parca as lua-o de la capat.Cu discutiile interminabile despre nimic, cu plimbarile lungi pe malul apei,intrerupte pentru cateva clipe de cate o ploaie rapida de vara.Cu primul sarut, cu al doilea.Cu prima noapte in care ne descopeream cu pasiune unu pe altu.

Eram pregatit sa o iau de la capat cu toate astea.Visam la ele din prima secunda in care ni s-au intersectat privirile.

Faptul ca era maritata….sa zicem ca m-a surprins doar putin cand am aflat.E normal, ca doar mie mi se putea intampla una ca asta…doar si mie imi cam place sa rad de soarta.Si soarta stie sa mi-o intoarca.Cum si cand trebuie.

Si astfel,draga nebuna

Cand privesti din nou la luna

Aminteste-ti si-o sa-ti spuna

Somn usor…si noapte buna!!!

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *