Suier de fluier aude cum canta
La geam ea se strange
Nu plange:
Asculta…
Zapada cum cade grmada
Pe strada
Si el nu mai vine,
Si el n-o mai cata.
Suspina si luna
Suspina si fata
Si ninge durerea
Si toamna e gata…
Banatification – Restart
Nu esti in stare…Nu esti in stare sa renunti..la pizde(fecioare si imaginare de altfel), la alcool…la dans..la nebunie.Sau nu vrei.Vrei sa detii totul…sau sa obtii totul.Pentru ca dupa ce obtii renunti.De ce?Pentru ca ai asta in sange.De cand?Habar nu am…poate de cand te-a muscat vreun caine sau te-a zgariat vreo pisica.Cine stie.Important e ca nu poti renunta la iluzia unei vieti destrabalate intr-o lume a ta, in care(citez o amica) : “nu exista curve,doar femei care isi traiesc viata si se bucura de p..lacerile ei”.Poate asa e..poate lumea asta ta e mai placuta decat realitatea pe care o percepi de altfel..dar o refuzi, de frica sa nu le amesteci.Caci daca le-ai amestecat risti sa-ti faci rau nu numai tie..ci si celor care te inconjoara..si atunci renunti…si incerci un restart…dar schimbi platforma..pt cei ce folosesc 2 sisteme de operare stiu cum e..nu-ti mai plac ferestrele si portile(in engleza suna mai smecher don’t like windows and gates)…rebootezi…si asa o sa apara iar povesti..cu curve(pardon,doamne ce se bucura de p…laceri), povesti cu labari si cu catei cu privirea dezamagita.
3..2..1…Restart please….
Departe
O apa ce curge la vale,
O stanca apare in cale
Un munte in gand se inalta
Oprind acea raza trufasa
De soare ce ea s-a desprins,
Pe chip sa-te mangaie-n vis
Dar zburatorului gand e flamand
Nu vrei si nu poti sa-l opresti
Si jurand,
Iti pui iarasi chipul de noapte
Si-l lasi..te patrunde..
Incet printe soapte
Si-l uiti si-l alungi..
Si dispare
Departe
Noapte buna…
Iti amintesti si-acum de el?
Cum ii zambeai, cum povesteai..
Cum, chiar si pentru o secunda,
Iubirea iarasi te abunda
Cum inima iti bate iara,
Cum vrei sa-l vezi,macar o seara..
Cum, cand priveai seara la luna
In gand sopteai iar ….
Noapte buna!
Singur(a) si depresiv(a)
Esti singur(a)?Te simti deprimat(a)?Ti se pare ca nu ai pe nimeni si nimeni nu te intelege?Ai citit bine…doar TI SE PARE.
Atata timp cat in loc sa incerci sa scapi de gandurile care te macina(si prin scapat nu ma refer sa le scapi pe jos), atata timp cat te inchizi in tine si te astepti ca cei cunoscuti sa iti inteleaga comportamentul si starile(care de obicei se schimba de la o clipa la alta), atata timp cat nu faci minimul de efort sa arati lumii ca tu insuti vrei sa lasi deoparte starea “de naspa”..atunci intradevar chiar vei ramane SINGUR(A).
Exista oameni deprimati, exista oameni singuri…dar eu cred ca asta e alegerea lor daca starea dureaza mai mult de ..sa zicem o saptamana cu indulgenta.Sa zicem ca te apuca depresia luni..Te duci la servici, poate mai scapi de ea pe timpul celor 8 ore..dar apoi te intorci seara acasa si cazi iarasi in butoiul cu melancolie.Fiind in timpul saptamanii, sa zicem ca nu apelezi la prieteni pentru ca nu vrei sa ii deranjezi(greseala…daca iti sunt prieteni nu ar fi deranjati).Dar vine weekendul…ocazie de iesit ..in club, la o plimbare, la o cafea…oriunde..doar sa nu stai intre 4 pereti sa sa simti pana si apasarea tavanului..Daca nu esti inchis(a), daca nu esti legat(a) de pat, daca ai 2 maini, 2 picioare…daca nu est pe moarte(si nici macar atunci)..atunci nu ai nici o scuza ca nu scapi de depresia lu peste dupa cel mult o saptamana.Pentru ca daca nu scapi..risti intradevar sa indepartezi de tine si anumite persoane carora le-a pasat…dar care la un moment dat au si ele o latura umana..si se satura de smiorcaielile si schimbarile bruste si inexplicabile de chef.Si care s-au saturat sa tot isi schimbe si ele planurile in functie de cum v-ati mai adus aminte voi ca sunteti singuri(e)…
Am zis….
dumnezeu..din nou
Se pare ca pe zi ce trece oamenii devin tot mai incuiati si mai incuiati.Si aici intra din pacate si multe din cunostiintele mele(probabil daca vor citi asta se vor supara…dar o sa le treaca).
Deci…se da una bucata de zeu(dumnezeu,zeus,ra,bud(h),alah..etc).In functie de aria geografica, de soare, de bogatii, de ADN, fiecare zeu are particularitatile lui.Dar trasatura comuna a fiecaruia e iubirea de oameni.fiecare zeu iubeste oamenii si ii iarta si ii iubeste si iarasi ii iarta.
dar desi ii iubeste…nu-i protejeaza tot timpul sida,diabet, cancer,entorse, fracturi ,moarte,uragane,cutremure..inundatii..epidemii.de ce?nici un inchinator nu stie sa raspunda clar.unii sustin ca diavolul ar fi de vina..unii zic ca ti-ai suparat zeul(dar asta se contrazice cu iubirea nu?)..unii nu zic nimic,ca le e frica de trasnet pe vreme senina.
pentru toti acesti inchinatori solutia la majoritatea problemelor de mai sus e…ati ghicit…zeul lor(am zis a lor..nu a celorlalti..grija mare).
nici o oaie din asta nu gandeste ca daca dumnezeul atotputernic ar fi fost solutia…nu ar mai fi existat de fapt problema? simplu nu?
dar si mai simplu e sa dai vina pe oricine sau orice cand ti se intampla ceva, decat sa constientizezi ca de fapt omenirea e principala vinovata de toate nenorocirile din lume.poate nu esti tu de vina ca mergi linistit pe strada si iti cade o caramida in cap.dar nu e nici dumnezeu,nici diavolul..ci doar vita care trebuia sa-si renoveze casa cum trebuie.dumnezeu NU exista..reveniti-va si nu-l mai invocati sa va ajute sa iesiti din belea.daca va iubea asa de mult va ajuta sa nu intrati in ea.
si DACA exista…sa vina sa-mi explice si mie logic de ce au murit nu stiu cati nou nascuti cand s-a nascut fiusu?sau de ce lasa oameni(printre care si copii) care mor de foame in lume.Daca reuseste…jucati numerele astea la loto duminica : 10,23,17,33,42,44.
Imaginar..sau nu
Se fluiera sfarsitul meciului.Grecii ne arata ca Sparta e si la Bucuresti.Tribunele striga “De – mi si a, De-mi – si -a”.Se pleaca la vestiare.Grecii veseli,jucatorii romani aparent suparati.In drum spre vestiare Tanase ii face semn discret lui Cocis.Cine a vazut semnu a inteles totul.Tanase i-a spus : “fraiere..ai pierdut pariul…ti-am zis ca jucam la fel de prost si fara tine”.Piti ii ajunge din urma si ii anunta urmatorul obiectiv “baieti…in urmatoarea grupa sper sa trecem de Feroe si de Georgia.Islanda e favorita clara la castigarea gruei dar noi o sa ne batem la locu 2 cu Libia”.Maxim, priveste usor surprins si indrazneste : “nea piti…da Libia e in Africa”.Mare greseala.Piti nervos se intoarce si-l plezneste pe Maxim peste ochi cu o pereche de zaruri.Ii tinea ca talismane ca Iordanescu icoanele:Maxim,am zis…sa nu te mai vad,cine esti bai pulica sa-mi zici tu mie ce si cum.sa nu te mai prind la nationala..mars”.Mai tupeist din fire, Cocis face si el pe desteptu “bai piti, da auzi ce striga lumea..cica sa demisionezi..poate tu nu mai calci la nationala ..ha ha ha”.Piti, incepe sa rada si el cu pofta:”ba cocise…apai 50 mii de oameni ne fac pe noi, da-i in p..a noastra…uite si la Lobont…ce-ai ba..ce esti suparat??”..”stii mister…pariasem 2-1 pentru noi…trebuia sa dea si Samaras autogol…”
Si rad iarasi toti…mai putin Grozav ,Maxim si Matel…ei sunt mici..nu intelege…
Sculptat…
Privesti cu drag
Sa vezi apusul
Si din al casei prag
Zambesti amar,
Vezuviul zici ca l-ai primit in dar:
O lava calda iti topeste talpa
In inima esti iar sculptat cu dalta,
Tu nu mai simti,
Te-ai resemnat cu soarta
Si ochii ii inchizi..
Incet inchizi si poarta.
Aia cu bacsisul
Cu totii am lasat macar o data in viata bacsis.Poate pentru ca ospatarul/chelnerul(ita) s-au comportat frumos, au zambit sau ti-au facut cu ochiul.Poate pentru ca mancarea a fost buna.Poate pentru ca localul era dragut.Sau poate pur si simplu ai vrut sa lasi.
De obicei las bacsis.Cateodata prea mult, cateodata prea putin.Depinde de stare, de zambet de oportunitati ;).
Vreau insa sa descriu aici o situatie des intalnita mai ales la iesirile in grupuri mari.Dupa cum am spus, e drepul fiecaruia sa lase sau sa nu lase bacsis, mult sau putin, dpa preferinte/putinta.
Imaginati-va un grup de sa zicem minim 10 persoane, care ies undeva, se simt bine, rad glumesc.La un moment dat 2 persoane hotarasc ca pentru ele seara se incheie.Isi calculeaza cat au de platit, lasa banii pe masa si pleaca.Dupa ceva timp alte 3 persoane pleaca…aceeasi poveste..calcul,lasat banii ,luat ramas bun de la cei de la masa si pleaca.Si ot as pana ultimii ramasi decid sa ceara si nota de plata.Intre timp isi calculeaza si ei cat au de platit si lasa banii.Cand vine nota..surpriza.E mai mica decat suma stransa.Poate chiar mult mai mica pentru unii.De exemplu in loc de 250 cat zice nota s-au strans 300.Ar ramane 50 bacsis.Din punctul meu de vedere, daca atat au ramas, atat trebuie sa ramana.Dar nu.Sunt unii care considere de la sine putere ca bacsisul ramas e prea mult.Si se gandesc la diferite variante.Ori sa fie impartit intre cei ramasi(lasand sa zicem doar 20-30 bacsis).Ori sa mai consumam ceva, ori dintr-o parte din banii ramasi sa se ia ceva ce poat fi consumat si de cei deja plecati.Am intalnit in ultimele 2 luni toate 3 variantele.Eu sunt insa un incapatanat si jumatate si prefer ca banii stransi sa fie dati toti chelnerului(itei).Daca atat au considerat cei care au plecat mei devreme ca trebuie sa lase, atat sa fie lasat.Daca ai ramas la urma si consideri ca bacsisul lasat per total e prea mare poti binemersi sa nu mai lasi bacsis tu.Insa nu incepe sa incerci sa ma convingi sa mai consumam ceva, sau sa micsoram bacsisul ramas.Daca inca sunt in deplinatatea facultatilor mintale(adica nu sunt prea beat), nu o sa ma convingi.Cel mult o sa ma superi si probabil nu o sa ma mai vezi stand vreodata la aceeasi masa cu tine.Punct.
Romanul si romanii
Romanul luat ca individ si izolat de ceilalti este perfect. Fie este un varf admirat si prezentat prin ziarele din afara tarii- mai orientati spre valoare si mai putin pe implanturi, sau doar unul care este pregatit decat nativii, fie este un om curat, muncitor si credincios care face cinste orasului, satului-comunitatii in general. Din ambele categorii avem reprezentatnti cu duiumul si inca mai sunt suficienti ramasi aici in tara.
Insa romanii vazuti la un loc, sunt de fapt o adunatura -o imagine dezastruoasa. Romanii sunt murdari, fara o minima educatie, fara o sansa reala la un bun simt elementar, sunt agresivi, recalcitarnti, fara bun gust. Se creeaza un tablou in care imaginea de ansablu este pesimism,dezolare, in care se vede cum minoritatea se impune in fata majoritatii. Vad uratul, grotesc, chiciosul, lipsa de bun simt, de educatie, prostititia, umilinta, etc. Vad fuste colorate lasand in spate rochiile elegante. Vad oameni care au ceva de spus, peste care tipa mai tare un “surd”.
Omul cu o minima educatie stie ca nu se cade sa urle si sa injure, deci pierde din start in fata necioplitutlui. Tot asa primul pierde in fata vandalului, pentru ca nu sare sa ameninte violent si nici nu inspira teama. Pentru ca esti suficient de educat si domn, nu te bagi in noroi, incercand sa porti”o conversatie”, adica urland mai tare ca celalalt. Prostul simtitndu-se “incoltit” intelectual si fara argumente recurge la instinctele animalice si isi apara teritotiul maraind, latrand si chiar muscand -pentru ca el este de fapt un animal sub deghizare si se comporta ca atare. Pentru animal, respectul fata de celalalt sau fata de fauna, nu exista!
Se duce o lupta apriga pentru supravietuirea aluia cu carte si/sau bun-simt. Trist est,e ca cel din urma, se simte din ce in ce mai amenintat si incepe sa se retraga intr-o comunitate, intr-un turn de fildes, intr-o alta tara sau si mai rau este corupt. Este o zicere din popor : daca stai in casa cu tiganul, inveti tiganeste. Altii beneficieaza de toti cei care nu au putut fii apreciati in Romania, iar noi pierdzand atata valoare, vom ajunge in curand fara speranta.
Vad si mai ales aud, peste tot, cum oamenii nu mai stiu sa poate o conversatie; in viata de zi cu zi intalnesc acest fenomen la fiecare pas, in fiecare local in care merg , nici nu are sens sa va mai spun inca o data ca la televizor, doar se tipa, vorbind unul peste celalalt. Nu mai stim sa vorbim natural; tipam, urlam unii la altii. Nu mai putem purta o conversatie in contradisctoriu, inlocuim argumetele cu tipete si pumni in masa. Nu mai este nevoie sa vorbesc despre mestecatul gumii, salutul si alte “fineturi”, cand noi nu putem face un singur lucuru ca lumea -sa vorbim linistiti.
Lasanad la o parte false pretentii la patriotism, romanul este extraordinar, romanii sunt jalnici, asta elegant spus.
Imi este greu sa trag o concluzie, dupa toate cele scrise mai sus. Sunt o iubitoare de normalul pe care il regasesc tot si tot mai greu, in tara mea de bastina, Romania. O sa il caut mai abititr, pentru ca poate, eu nu caut unde trebuie.