Sunt vremuri nasoale. Confuze. Iritante. Cu totii ne dorim sa scapam de pandemia asta si cu totii incercam sa gestionam cat mai bine situatiile prin care suntem nevoiti sa trecem. Ce trebuie sa intelegem insa e ca nu toti suntem la fel. Unii dintre noi eram obisnuiti sa ne petrecem timpul total diferit fata de cum suntem obligati sa o facem acum. Eram obisnuiti ca, dupa o saptamana de lucru, sa ne deconectam in weekenduri. Sa iesim. Sa ne intalnim cu lume. Sa stam in cluburi. Sa iesim pe munte. Inconjurati ori de prieteni, ori de necunoscuti.
Altii insa sunt obisnuiti cu linistea familiei. Sau sa stea cu ei insisi.
Pandemia ne-a lovit insa pe toti. Dar ne-a afectat in mod diferit. Pe unii ii sperie boala si gandul ca ar putea sa se infecteze. Pe unii ii sperie gandul ca i-ar putea pierde pe cei dragi. Pe altii ii sperie gandul ca si-ar putea pierde jobul. Unii si l-au pierdut deja. Pe unii ii afecteaza singuratatea.
Din acest motiv actiunile de carantinare, izolare sau alte restrictii sunt acceptate de unii si respinse de altii. Pentru ca unora le sunt imbratisate nevoile(siguranta, protectie) pe cand nevoile celorlalti sunt respinse, rand pe rand.
Cred ca e nevoie de intelegere reciproca. Si acceptarea unor compromisuri.