Despre oglinzi

Uneori cand sunt nehotarata ma uit intr-o oglinda sau in orice imi poate fii oglinda .Imi pun tot felul de probleme , analizez un aspect din sapte puncte , fac o mie de posibile, dar improbabile scenarii si uite asa imi complic eu singura singurica existenta . Dupa multe decizii luate in o mie si una de  feluri am ajus la concluzia ca deciziile luate instant ,curajos si cu increderea ca orice s-ar intampla nu are decat sa fie bine , s-au dovedit a fii , surprinzator , cele mai bune decizii –pentru mine 😀 .Bine , partea asta cu deciziile luate astazi si acum , are la baza si convingerea  “lasa ca rezolv eu maine daca este ceva 😀 ”. Am cautat si uneori mai caut sfaturi la n-spe mii de oamenii. Am realizat ca cele mai bune sfaturi nu au fost cele care ma incurajau iresponsabil  si nici  cele care imi taiau avantul fara nici un pic de anestezie ,ci culmea intrebarile simple precum ‘de ce ?’ , ‘cum’ si tot asa . Am intalnit doar cativa oameni , constienti si responsabili de ceea ce zic ,care sa nu imi spuna ce sa fac, ci sa ma faca sa  ma intreb eu de ce . Bine sfaturile gratuite le bag direct in spamu’ vietii si gata , dar ce sa fac eu cu sfaturile primite de la indivizii care realizez imediat dupa ce ma ‘sfatuiesc’ ca de fapt , ei au trait chiar mai putin  si in mai putine culori decat mine , deci nu au ce sfaturi sa imi dea ? Ei bine , pe astia chiar nu stiu in ce categorie sa ii bag ; de fapt cred ca o sa creez o categorie , numita probabil ‘wanna be’.

Tocmai am constatat ca sunt multe feluri de oglinzi : oglizi care distorsioaneza-oricum te ai uita te vezi stramb sau mult prea bine, oglinzi care redau fidel si crud  realitatea dar si  oglinzi care manipuleza – in functie de cum te uiti, ele iti raspund in mod diferit . Realizez imediat ca asa este si cu prietenii , exact la fel !

Incep sa ma gandesc la cum ma oglindesc eu in ochii altora dar si cum ii oglindesc eu pe ei .Ma gandesc cum se oglindeste ceea ce spun si mai ales ceea ce fac  si imi pun din ce in ce mai tare problema , ce oglinzi doresc sa ma inconjoare .

Ma intrebam  uneori ‘cum ar fii fost daca’. Asta pana intr-o zii cand  am avut sansa si sa vad putin cum ar fii fost daca ar fi fost …m-am uitat intr-o oglinda care manipuleaza si atunci am vazut mai multe variante de moi ; am incercat sa imi imaginez cum ar fii daca intr-adevar as arata precum una din imagini , dar nu am gasit nicio varianta care sa ma multumesca  , pentru ca in toate , dar in  toate ,aveam fie nasul prea mic , fie prea mare , buzele..la fel..fruntea..la fel, niciodata nu era bine.. si uite, in felul asta am realizat eu ca asa cum sunt este  perfect 🙂   De atunci cand ma mai apuca gandurile de genul ’oare cum ar fi fost’ ma gandesc  instant la oglinda aia care mi-a aratat odata ca s-ar fii  putut  mai rau si cat de rau ar fii fost 😀 , iar atunci imi trec toate gandurile si , pe deasupra , mai devin si recunoscatoare 🙂 .

Realizez ca forma actuala este printre cele mai bune combinatie..combinaie de n luate cate k ! Hi hi 🙂  !

Deci nu o sa ma mai plang..cel putin nu curand 🙂

O alt fel de ploaie

 

Dupa cum stiti si voi este noiembrie , un noiembrie cu ploi , soare , vant si tot asa. Tot cam ca in viata :D.Ce imi place mie cel mai mult in luna asta ? Ploaia: marunta, deasa ,continua si in multe alte feluri pentru care nu s-au invetat inca adjective 😀  .Care alte feluri ? Cum care, uite-le  :

Vreau o ploaie de noiembrie care sa ma invaluie , sa o simt cum se prelinge pe piele, cum ma imbratiseaza , iar eu sa ii raspund cu fiori . Vreau o ploaie care sa imi trezesca simturile , pe care sa o sorb , sa ma imbat din libertatea ei . Vreau sa imi aduc aminte de ploile tarzii de la munte cand statem pe pritvorul conacului  si visam.Vreau o ploaie care sa aibe tot atata rabdare sa ma invioreze , cat a avut soarele sa ma usuce . Vreau o ploaie continua pe care sa o starng si sa formeze oceanul meu in care sa ma scufund ori de cate ori vreau o atigere  . Vreau valuri care sa imi soptesca  .

Acum am picaturi pe care le strang cu grija , pentru ca intr-o zi ele sa fie ocenaul meu pe care sa il prezint si altor trupuri avide de apa . Intr-o zi o sa aduc in ocenaul meu  si scoici si nisip si sare si orice altceva o sa primesc . Si poate , poate , odata si odata eu voi avea atalantida mea .  Si mai am grija ca de la atata dorinta , picaturile mele sa nu se usuce.

In concluzie , sa tot fie noiembrie cu ploi cat mai multe si mai  marunte  , pentru ca eu rabdare am 🙂 !

Aduceti o bucurie

Urmeaza o perioada frumoasa a anului.Sarbatori, vacanta, familie, cadouri.Unii au parte de toate cele mai sus, altii au parte doar partial sau din nefericire poate chiar deloc.

As vrea ca prin acest articol doar sa va reamintesc unora ce frumos era cand eram mici si, alaturi de parinti,frati,surori asteptam imbujorati sa vina mosul cel cu barba alba(tot timpul de vata), pentru a recita o mica poezioara, a raspunde la cateva intrebari(Ai fost cuminte?Ai suparat-o pe mami?…) si a desface plini de emotie cadourile aduse.Tin minte ca, desi poate situatia materiala a familiei mele nu a fost tocmai roz, ai mei au gasit intotdeauna o solutie pentru a avea macar un cadou simbolic(poate nu erau cele mai apreciate pe moment – dara apreciate mai tarziu , dar si cartile luau locul cateodata jucariile).

Acum, dupa ce v-ati readus aminte pana si de mirosul acelor de brad si al prajiturilor de pe masa, as vrea sa recititi din nou primul rand.Nu militez aici pentru o campanie/asociatie anume .Sunt sigur ca la un click distanta o sa gasiti suficiente informatii despre o sumedenie de campanii de voluntariat, de strans ajutoare, cadouri, bani etc.Si sunt sigur ca poate stiti chiar personal unele familii ce ar avea nevoie de un ajutor cat de mic pentru a putea pune pe masa copiilor macar o mancare calda.

Sau stiti un copil care ar vrea sa stie si el ce e aia calculator sau o pereche de incaltari noi.

Si la fel de sigur sunt ca aveti prin casa jucarii de care va impiedicati, carti pe care le-ati citit deja de 2-3 ori, sau carti pe care le indrageati cand erati copii dar care acum va incurca pe biblioteca.Sau va impiedicati de cateva bonuri, pe care sa le tranformati intr-o mica sacosa cu bunatati.

Sunt felurite moduri / cai prin care sa faceti un bine, sa aduceti o bucurie, unui copil, unei batrane, unei familii.

Totul depinde de voi!

 

 

Emotie de toamna

                Ranile   se formeza , se aerisesc/impartasesc   , se saruta ,cu multa rabdare se usuca si apoi devin doar frunze purtate de adierea amintirii pana la locul unde se alatura celorlate  ..si uiata asa pe masura ce omul  este  ranit ele formeaza crusta noastra , solul ,cel ce ne apara si totodata cel in care ne infigem adanc trunchiul vietii  , cel din care ne luam seva, ori de cate ori suntem aplecati de viata .  Ranile neaerisite sunt precum acele coniferlor , mereu verzi  , ne inteapa  si avem impresia ca dainuie o viata .

 De ce oare o tarire  placuta ne invaluie o zi sau o luna ,dar una neplacuta are nevioe de atatea si atatea etape pana sa devina litiera din care abia in final sa ne tragem seva ? De ce o traire placuta  insamanteaza o floare iar o rana ucide zece ? Oare cate frunze si cate flori poate nutrii  un om ? Intotdeauna cu una mai mult decat ar fii crezut pana atunci ca ar fi putut suporta sau nutrii .

Este toamna  acum , se aseaza frunzele ,iar peste ele in curand se vor asterne flori .Tu asezi frunzele si tot tu sadesti florile , iar eu in final sunt dezrobiata de acele astea verzi . Eu am in sfarsit curaj sa imi arat ranile , iar curajul asta imi permite sa plantez flori langa alte si alte flori .Vreau sa am curajul sa resping orice , mai putin florile , sa fac un pas in fata !

PS:  In curand voi scrie despre lucruri mai frumoase si mai simple . Acesta este doar inceputul 🙂 .

3 ,2 1 , gata am dat publish 😀 .