Se intampla cateodata sa ma intreb care este crezul meu, in ce cred eu atunci cand imi este mai greu si cui dedic ganduri de fericire cand sunt bine.

Cumva viata ne duce in momente cand ne analizam serios resursele si gandurile.Asa cum traiesc cu pasiune cred ca tot asa trebuie sa ies si din momentele– mai delicate ,sa le spunem.

Am ajuns la concluzia ca EU sunt crezul meu. Cred in energia mea, in entuziasm, in exuberanta, in prieteni, in zambete, in ploaie, soare.Cred in atatea lucruri si placeri simple care merita traite cu toata increderea si pasiunea, dar mai ales cred in mine; suna egoist dar stiu ca insinctul meu nu ma va trada niciodata si atat timp cat il ascult o sa fie bine.

Un prieten drag mi-a spus cu ani in urma sa imi ascult inima.Asa am facut. Nu a fost usor pentru ca a trebuit sa invat sa o ascult.Am invatat ca si ea trebuie iubita, hranita si respectata. Dupa atatea experimente am ajuns sa o cunosc.Instinctul imi vorbeste prin ea. De accea stiu ca instintele mele primare sunt cele mai santoase.

Atata timp cat crezi cu tarie si mai ales sti de ce crezi, totul este in regula. Poti crede in orice si oricum, in cazul asta scopul scuza mijloacele.