Nu mai conteaza care a trantit usi sau care a aratat primul degetul; am fost doi , am ajuns unul si asa este mai bine. Totul pentru orgolii. Sentimentele nu ne-ar fi lasat sa facem asta.

Realizez ca am avut tot timpul aceleasi carti, pe care le-am jucat de atatea si atatea ori, in atatea feluri. Singura problema este ca posibilitatile s-au epuizat si acum doar repetam, iar eu obosesc.

Credeam ca ne-am schimbat, ca nimeni nu mai arata spre celalt, ca reprosurile consimtit au fost intelese. De fapt acum inteleg ca nimic nu se uita. Totul mocneste. Replicile sunt si astazi tot atat de taioase. Separat sau din an in paste suntem perfecti , dar nu mai mult. Pur si simplu nu stim sa folosim si alte carti cand suntem impreuna.

Ne-am convins de atatea ori ca se poate , ca sanse exita. Sunt un poker face mai bun ca altadata dar simt ca nu pot fi si  poker heart…si aici este punctul unde ma opresc.

Asta ma face sa realizez ca o concluzie de acum cinci ani este mai valabila ca niciodata si imi este mai mult decat clar si cu dovada in fata, ca schimbarea exista..dar nu impreuna …impreuna ne distrugem …pur si simplu. Iubirea  ramane- a fost, este si va fii…dar separati. Suntem oameni.

Pentru observatii si sugestii precum si pentru ca nu am primit noi cartile bune, putem blama crupierul 😉 …consoleaza?!

Eu astept persoana cu care sa nu fiu nici poker face si nici poker heart :)…crupierul ramane in seama mea ;)!