Pana de curand atunci cand vedeam o moneda pe jos o ridicam mereu entuziasmata ca imi aducea noroc. Intru-un timp norocul meu il vedeam doar in monezile de pe jos.Asa mi se spusese: monezile gasite aduc noroc asa cum a vedea un cosar este considerat un noroc mare. Era o perioada gri, cand monezile gasite erau incurajarea mea. Nu odata, o moneda gasita mi-a inseninat intreaga zi. Am strans multe monezi, le am chiar si acum..stiu si unde le-am gasit pe unele.

Astazi sunt fericita avand lucruri pe care nici nu as fii stiut sa le cer vreodata, dar cu toate astea continui sa dibuiesc cu ochi de vultur monezile aruncate. De curand ma plimbam cu un prieten cand am observat o moneda aruncata in fata unui clown; am ezitat sa o iau gandind ca poate este a lui . El se uita mirat la mine in timp ce eu ramasesem blocata- nu stim daca sa o ridic sau nu. Prietenul meu s-a uitat si el  mirat la mine si m-a intrebat ce fac. I-am raspuns ca as fii luat moneda ca imi aducea noroc ,dar nu vruiam sa supar clownul. M-a intrebat extrem de mirat de ce as lua ceva doar pentru o superstitie cand sunt oameni pentru care acea moneda are valoare monetara.

Cu tristete am realizat ca eu luam din pur reflez si superstitie ceva ce altora chiar le-ar fii de folos. Acum sunt suficient de puternica sa gandesc ca nu monezile sunt norocul meu. Stiu ca oamenii au nevoie de un semn ca va fii bine si daca a gasi o moneda este noroc, atunci eu sunt hotarata sa iau intreaga mea colectie de monezi si sa o imprastii pe strazile Timisoarei. Poate macar pentru zece secunde cineva va zambi bucuros ca si-a gasit norocul sau o un ban pe care sa il puna de o parte.

Poate vor fii oameni pentru care moneda gasita va fii exact imboldul de care aveau nevoie ca sa inceapa lucruri mari.

Pana de curand a fost norocul meu, acum vreau sa devina si norocul lor 🙂 ….