Ani de zile am incercat sa gasesc daca nu raspunsuri, macar ganduri sa mai aline suspinele. Am invata ca a nega nu va face decat sa adanceasca ceva ce este oricum adanc. Oricat de cerebral ai fii, inimii sa ii comanzi nu poti –asa ca schimbi abordare: accepti ceea ce a fost sau este -si faci un pas catre maine.Nu poti sa ii spui inimii sa nu ii mai fie dor.Dar ii poti spune, ca maine iti va fii la fel de dor, doar ca ea il va simti mai putin intens.In timp ea isi va gasi alte doruri mai arzotoare iar astea de azi vor fii istorie recenta.

Dorul este dulce tot atat cat este sfasietor si totusi uneori imi este dor sa imi fie dor.

Ai vrea sa crezi ca cineva te va premia pentru a ai mers cu capul sus sau macar pentru ca ai supravietuit …dar nu, nimeni nu va face asta. Nu exista raspunsuri predefinite, exista oameni; raspunsurile trebuie sa ti le dai tu. Daca ai un prieten care te poate indrepta spre intrebarile potrivite, atunci esti norocos.

Inchin zilei de azi un vin spumant pentru viata, pentru EA si pentru mine. Pentru ca am mers mai departe. Pentru apus si rasarit… Despre prezent nu acum…intr-o zi de maine :).