cu focul..intotdeauna dauneaza cuiva…macar chibrtului..ca-l face nefolositor.

Sa revenim insa la joaca noastra.La joaca intre doi oameni care se plac.Si in care aproape intotdeauna exista “un chibrit”.Exista acel cineva care declanseza flacara, o ajuta sa ia viata, si apoi e uitat..aruncat si parasit.
Ceea ce lumea insa nu vede, e ca totusi nu chibritul e cel mai important jucator.Mai exista si lemnul, cel care intretine flacara, cel care chiar si cand a ars de tot, isi da ultima suflare pasand urmatorului lemn sarcina de a intretine focul.Si in jocul asta, ea castiga ..aproape intotdeauna.Ea, flacara.Cea care se hraneste din sufletul lui.A lemnului.Si va continua sa se hraneasca pana va ramane fara lemn.Sau oxigen.
Versurile de mai jos exprima intr-o buna masura esenta jocului.Ca si chibrit..e important sa nu te dai batut daca nu esti ars complet.Si sa mai incerci…poate mai poti porni o flama..undeva..intr-o pestera a unei inimi..Fie ea si de piatra.

Where there is desire
There is gonna be a flame
Where there is a flame
Someone’s bound to get burned
But just because it burns
Doesn’t mean you’re gonna die
You’ve gotta get up and try try try