Romanul luat ca individ si izolat de ceilalti este perfect. Fie este un varf admirat si prezentat prin ziarele din afara tarii- mai orientati spre valoare si mai putin pe implanturi, sau doar unul care este pregatit decat nativii, fie este un om curat, muncitor si credincios care face cinste orasului, satului-comunitatii in general. Din ambele categorii avem reprezentatnti cu duiumul si inca mai sunt suficienti ramasi aici in tara.
Insa romanii vazuti la un loc, sunt de fapt o adunatura -o imagine dezastruoasa. Romanii sunt murdari, fara o minima educatie, fara o sansa reala la un bun simt elementar, sunt agresivi, recalcitarnti, fara bun gust. Se creeaza un tablou in care imaginea de ansablu este pesimism,dezolare, in care se vede cum minoritatea se impune in fata majoritatii. Vad uratul, grotesc, chiciosul, lipsa de bun simt, de educatie, prostititia, umilinta, etc. Vad fuste colorate lasand in spate rochiile elegante. Vad oameni care au ceva de spus, peste care tipa mai tare un “surd”.
Omul cu o minima educatie stie ca nu se cade sa urle si sa injure, deci pierde din start in fata necioplitutlui. Tot asa primul pierde in fata vandalului, pentru ca nu sare sa ameninte violent si nici nu inspira teama. Pentru ca esti suficient de educat si domn, nu te bagi in noroi, incercand sa porti”o conversatie”, adica urland mai tare ca celalalt. Prostul simtitndu-se “incoltit” intelectual si fara argumente recurge la instinctele animalice si isi apara teritotiul maraind, latrand si chiar muscand -pentru ca el este de fapt un animal sub deghizare si se comporta ca atare. Pentru animal, respectul fata de celalalt sau fata de fauna, nu exista!
Se duce o lupta apriga pentru supravietuirea aluia cu carte si/sau bun-simt. Trist est,e ca cel din urma, se simte din ce in ce mai amenintat si incepe sa se retraga intr-o comunitate, intr-un turn de fildes, intr-o alta tara sau si mai rau este corupt. Este o zicere din popor : daca stai in casa cu tiganul, inveti tiganeste. Altii beneficieaza de toti cei care nu au putut fii apreciati in Romania, iar noi pierdzand atata valoare, vom ajunge in curand fara speranta.
Vad si mai ales aud, peste tot, cum oamenii nu mai stiu sa poate o conversatie; in viata de zi cu zi intalnesc acest fenomen la fiecare pas, in fiecare local in care merg , nici nu are sens sa va mai spun inca o data ca la televizor, doar se tipa, vorbind unul peste celalalt. Nu mai stim sa vorbim natural; tipam, urlam unii la altii. Nu mai putem purta o conversatie in contradisctoriu, inlocuim argumetele cu tipete si pumni in masa. Nu mai este nevoie sa vorbesc despre mestecatul gumii, salutul si alte “fineturi”, cand noi nu putem face un singur lucuru ca lumea -sa vorbim linistiti.
Lasanad la o parte false pretentii la patriotism, romanul este extraordinar, romanii sunt jalnici, asta elegant spus.
Imi este greu sa trag o concluzie, dupa toate cele scrise mai sus. Sunt o iubitoare de normalul pe care il regasesc tot si tot mai greu, in tara mea de bastina, Romania. O sa il caut mai abititr, pentru ca poate, eu nu caut unde trebuie.