Suntem din ce in ce mai ocupati sau sunt eu dezorganizata? Sincer nu imi dau seama… tai chestii de pe lisata si tot nu am timp…cica-se ;).

M-a lovit insa intrebarea: cat de mult putem fii ocupatai, pana la ce limita si cu ce pret? O sa ajungem sa vorbim si de pe toaleta ( nu ca n-as fi intalnit-o deja), sa ne cronometram la dush, sa mai ce? De ce am face asta? Chiar merita sa nu te bucuri de un dus prelungit, sa stai cinci minute de vorba cu o persoana pe strada, sa iti bei cafeau in liniste. Si de cand complexul asta ca trebe sa fii nu-mai-stiu-vorba, curva in pat si bucatareasa in bucatarie?

Eu zic ca ne aglomeram cu inutiliati ca sa evitam lucrurile sensibile…altfel nu imi explic.

100 de likeuri la o poza de profil nu inseamna ca esti frumoasa, precum nici 30 de sharuri nu inseamna ca esti cunoscuta sau apreciata. Incetati sa va mai mintiti singuri, ca aveti macar 50 de prieteni din cei 500 de “prieteni”. Prietenii sunt cei care isi fac timp sa te vada la o cafea, nu cei care iti scriu plictisiti de la servici. Prieten nu este nici cel care iti scrie comenturi la poze dar nu iti scrie doua vorbe in privat si nu iti da un telefon.

Incet dar sigur perimama notiunea de prieten. Vreau un facebook privat si intim in care sa fiu citita doar de cei carora le pasa de mine. Prietenii se viziteaza, o data pe an sau chiar mai des, iar atunci cand o fac povesesc in patru ore cat intr-un an intreg… fireste ma refer la prietenii care sunt departe de tine. De la concitadini am mai multe pretentii ;).

Ocupat, dar cat de ocupat sa fii incat sa nu ai timp sa scrii un email in care spui ca esti ocupat, dar te gandesti la mine? Cati prieteni ar spune “sunt ocupat/a dar pentru tine imi fac timp, eventual aman asta”? Pe cata lume ai putea sa suni la doispe noaptea cand iti plange sufletul si sa nu incepi o conversatie prin ati cere scuze ca suni la doispe noaptea…

Cati prieteni te cunosc incat sa iti poata face un cadou care sa iti placa?

Am uitat un lucru esential: sa definesc ce inseamna prieten. Pentru mine prieten ar fi un el/ea caruia/careia sa ii faca placere sa isi petreaca timpul cu mine, sa avem pasiuni comune si idei asemanataore….sa simtim bucrie cand ne vedem si aflam de bine. Multi asa zis prieteni cred ca sunt cunostinte conjuncturale sau, si mai rau, cunoscuti; ne lipseste doar curajul de a ne recunoaste noua ca nu ne sunt prieteni.

Si chiar asa, de cati prieteni ai nevoie in viata?

Sunt zen bitch si nici ca o sa ajungi la mine…:)….cel putin nu astazi.

Astazi ma dedic doar mie, ma gandesc doar la mine, ma rasfat. Maine…continuam ;).

I love what i’ve made with my life :)!

Nu ma impresioneaza femeile frumoase de pica, care s-au nascut asa. Asta pentru ca frumusetea trece…da, cliseu, dar asta este. Ramane insa elegnata, stilul…pentru cele ce il au.

Imi plac si ma inspira femeile care au grija la ce mananca pentru ca nu sunt facute sa mananace o pizza la 23 noaptea timp de o saptamana si sa nu se ingrase. Femeile care au grija sa isi puna un strop de machiaj ca sa isi asunda micile imperfectiuni, femeile care stiu ca nu sunt perfecte, dar isi cunosc foarte bine atuurile. Imi plac femeile cu care poti sa faci o gluma buna, nu doar poze bune.

Nu ma impresioaneaza cu nimic o femeie care s-a trezit frumoasa si care nu a facut nimic pentru asta, sau chiar mai rau isi bate joc de frumusetea ei. Am ajuns la concluzia asta dupa ce am revazut niste cunostinte pe care in trecut le admiram pentru frumusetea ce o degajau, iar acum privelistea este, sa spunem, dezolanta.

Sa nu mai zic de barbati. Cand ma gandesc ca toti barbatii care imi placeau candva acum sunt dezagreabili…anii, alcolul, noptile nedormite i-au transformat din Ken in Hulk…o masa de carne.

Pe unii timpul ii urateste, pe altii ii valorifica.

Simt ca nu mai am aer, ca nu sunt in pielea mea, ca nu am mai tras aer in piept de ceva timp. Ma sufoc sub greutatea experientelor mele. Singurul sentiment pe care il traiesc este de sufocare, de apasare. Nu imi mai ajunge si nu imi mai foloseste. Nu sunt in depresie si totusi, ce? Sa fie de la caldura…care caldura? Poate doar de la oboseala…dar nu vreau sa dorm, nu la opt seara.

Vreau o sacure sa daram ceva. Vreau sa pot sa tip, sa plang sa zac cat am chef…vreau un asemenea lux. Cred ca mi-ar folosi. Acum imi fac mai multe griji pentru sufletul meu decat imi fac pentru posibilele pungi de sub ochi. Cumva vrajeala nu mai tine, minciuna nu mai prinde si raman doar cu adevarul…greu de suportat si apasator.

Aveam impresia ca am urcat din grota in care ma aflam acum cativa ani, credeam ca am gasit salvarea, dar acum ma inspaimanta banuiala ca a fost mai bine, dar tot acolo jos. Vrea sa pot sa plang, sa plang pentru mine si pentru tot ce am pierdut…si am pierdut atatea.

Nu sunt eu cand ma uit in oglinda. Vreau sa plang ca apoi sa rad. Vreau sa urc sus si sa raman acolo. Vreau sa fie cu adevarat sus. Fuck you and fuck you right back.

In general gasesesc critica constructiva si aici ma refer la atentionarile facute in privat, pe un ton politicos si nu de pe o pozitie de superioritate; este folositoare atunci cand il faci pe om sa inteleaga de ce nu este bine sau potrivit ceea ce face. Insa, detest criticii de meserie, cei care au o viata intr-atat de pustie incat nu stiu decat sa ii critice pe altii, in public, pe un ton superior si arogant. Ii detest pe cei care stiu tot si nu mai lasa niciun loc indoielii. Ii detest pe care isi dau cu parerea fara sa fie intrebati.

Am tupeu..si cohones in varianta feminina si delicata, pot sa incui un om din trei intrebari, pot sa il fac sa se simta prost -asa cum poate si este- atunci cand ma ataca, pot sa ii arat ca ii inteleg jocurile si ca vad prin ele- omul sarac cu duhul si nefericit ce este. Citesc insatisfactia pe fetele oamenilor. Am un ochi format pentru a vedea defectele…face parte din fisa postului, dar ma rezum la atat. Observ dar nu fac, in general nimic, pentru ca nu este treaba mea. Daca imi ceri parerea iti raspuns sincer si asertiv, altfel nu este treaba mea si sincer putin imi pasa ce fac ceilalti.

Caut in mod activ sa vad lucrurile bune din oameni, ma gandesc ca ceea ce vad eu ca nepotrivit, poate avea justificari temeinice, ca poate nu sunt chiar asa, ca i-am prins eu intr-un moment nepotrivit. caut sa cunosc un om daca doresc sa stiu mai multe despre el.

Observ, iau aminte daca este cazul, ma inspir daca am din ce si merg mai departe. Nu imi propun sa schimb pe nimeni,  pentru ca am invatat cu ani in urma ca oamenii nu se pot schimba.

Stilul nu se invata, el este inascut. Eleganta, insa se invata. Cu “temele” facute ii poti permite stilului sa iti defineasca personalitatea si comportarea, insa  fara cunoscinte despre stil si eleganta nu esti decat un wanna-be sau mai rau “replica nereusita”.

Ma dor ochii de la ceea ce vad in jurul meu, pe strada, la mall, la restaurant, la servici, pe oriunde in general. Scoatem stilul si rafinamentul din discutie…pana nu invatam sa ne spalam pe dinti si pe fata, eu zic ca nu avem ce discuta despre alte lucruri. Persoanele elegante si manierrate sunt mai rare decat masinile de lux din Timisoara.

O sa imi aruncati imediat in fata ca lipsa banilor duce la toate astea. Asta nu este tocmai adevarat, este doar o scuza. Am vazut oameni cu bani multi imbracat mai prost decat secretare cu o mie de lei salariul. Apa, sapunul si pasta de dinti sunt ieftine.

Sunt atatea carti pe piata care te invata de la cum sa te porti, pana la cum sa porti ce haine si cand si cum sa le combini. Trebuie doar sa intelegeti ca si imbracatul bine se invata…si nu din revistele de pe piata…reveniti-va ;)! Trebuie sa stii pe ce sa dai banii si pe ce nu. Nu am eu de gand sa scriu aici despre ce articole sa cumparati, dar va spun, ca avand o minima documentare, puteti face o schimbare in garderoba voastra si in stilul de viata.

Nu sunt bani de cheltuit pe lucruri de stricta necesitate, dar va puneti unghii false odioase…si daca nu sunt odioase tot sunt inestetice si urate! Sa nu mai zic de fumat: pe langa faptul ca nu este sanatos, este complet inestetic pentru o doamna, doar si pentru faptul ca va imbratraneste pielea.

Am atat de spus despre ce sa nu purtati: colanti -purtati precum pantalonii sunt absolut inestetici, iar daca vi se mai vede si celulita sau labiile, este grotesc. Sa nu va mai spun ca nu aveti ce cauta la servici in colanti. Colantii nu sunt pantaloni! Spala-te pe fata si fa-ti un comaj…punctele negre sunt hidoase. Invata sa mergi pe tocuri. Este penibil cat de multe fete vad pe strada mergand ca pe arcuri sau cu balans pentru ca nu stiu sa poarte tocuri.

Sunt carti in librarii, cautati-le si cumparati-le! Sintagma “mie imi place” este cel mai copilaresca si needucatata replica pe care o aud in continuu, folosita pentru a scuza diverse alegeri nefericite.

Elengata si stilul te fac remarcata si diferita!

Pentru mine cele mai puternice doua cuvinte pe care le-am auzit vreodata au fost STOP si FII. Desi mi s-a spus de multe ori sa ma opresc sau sa incetez niciodata nu au avut forta cuvintelor ei. A fost un stop care a oprit o lupta in care singura victima eram eu. Iti sta lumea in loc sa stii ca pentru una, acea mai importanata persoana, niciodata nu vei fii vezuta altfel…nu va putea sa o faca. Niciodata nu am avut o sansa, iar lupta mea era doar o auto-mutilare sufleteasca.

La un oarecare timp mi s-a spus fii: fii tu, cea pe care eu o cunosc. Din ziua aia am fost alta eu. Ceva s-a schimbat in mine…si cand ma gandesc ca o schimbare majora a plecat de la un cosmar in care l-ai strigat pe el si nu pe ea. Totusi este genul de cosmar care te salveaza atunci te trezesti si nu te ingroapa.

Toate astea pentru ca am auzit un STOP si am avut curaj sa FIU.

Te schimbi. Prinzi radacini si te ancorezi mai bine..in viata asta, in realitate. Astazi ai primit cel mai frumos compliment. Daca te indoiai de schimbare, iata ca se vede si din exterior si se vede frumos….Keeep walking, in curand vei dansa!

Te indragostesti.De ea.O data pe an.In fiecare an.O fi suficient?O fi prea putin?
Ii scrii versuri.Ii reciti strofe.Ii amintesti zi de zi cat e de frumoasa.
Stiu, nu e nevoie, are si ea oglinda care sa-i raspunda la celebra deja”oglinda oglinjoara, cine…”.
Dar oglinda-i  rece..impersonala.Oglinda nu stie sa ii provoace zambetul acela minunat ce te face sa uiti unde esti si de ce esti acolo.
Nu stie sa-i sadeasca sclipirea de fericire din ochi.
Oglinda doar ii reda ceea ce cu totii pot vedea cand nu e cu tine.
Ca e frumoasa.
Insa numai tu o faci sa fie minunat de frumoasa.
Pentru ca e visul tau si in visul tau e cum vrei tu.