De ceva timp imi propun sa trec si pe aici, asa intr-o noapte intre trei si patru dimineata, pe fuga dar pasional, sa las o urma de parfum. In ultimul timp mi-am cules genele odata aruncate catre diversi barabti. Intentionam sa scriu ca pentru adulti, adica aia de peste 18 ani care suporta sa citesca despre satisfactia prefixata sau nu de “in” a femeilor.Care “in”? cel din yang. Mai bine ma opresc ca aici nu este budoar pentru gandurile ragasite dintre cersafuri. Cadoul primit imi foloseste, chiar infloresc, dar am ajuns la concluzia ca daca nu este impartasit tot degeaba, in doi e mai placut. Fac cum fac si numai despre futaiuri imi vine sa scriu, un fel de californication/banatification, dar imi aduc aminte ca ambele sunt deja luate si bine marcate, deci o las balta. Daca scriu despre flori, ajung la polenizare, daca scriu despre ape si ploi ajung la alt fel de ploi, daca scriu despre lalele ma gandesc la ele…despre ce naiba sa scriu? Se pare ca ora unu dimineata nu este decat pentru dormit de unul singur.

Parfumul macului este psihotic, il face pe fluras sa descopere si mai mult si ii da puteri nebanuite. Fluturasul este chiar mai rar decat credea, periculos de aproape sa descopere ca ii unic; el poate aduce ploaia…poate uda alte plantute, creste noi muguri-de dor. Puterile fluturasului fac ca nico floare pe care el o uda, sa nu il uite. Fluturasul aduce ploi de bucurie.

Somn.Ce naiba e aia?Pestele?CatFish…nu…e cica o stare in care mintea si trupul ti se odihnesc.O stare in care desi timpul trece…cheful de viata vine.O stare in care poti sta pe spate si visa vise. eSi e o stare care se atinge de obicei noaptea.Poate dupa ora 23 pana in ora 7.Cineva minte.Si nu sunt eu ala…e 2:31 si inca nu visez.Cel putin urma lasata de ciupitura de mai inainte mi-a confirmat asta.Citesc un mesaj pe mobil care ma indeamna sa dorm.Si sa visez.Dar nu…ceva acolo s-a dus.O rotita se invarte in gol.Fara legatura.Cu ce e in jur.Cu fusul orar.Cu realitatea indeosebi.Sper totusi sa nu se opreasca.Perpetum mobile.Sau batman mobile.Sa se miste..sa creeze valuri.De apa de fum de mirare.Sa creeze versuri.Si povesti.Cu zane si crai.Cu tarfe si maniaci sexuali.Povesti cu mine.Cu tine.Realitati fara realitate si iluzii reale.Sa creeze rasete si sa creeze veselie.Sa fie rotita in jurul careia se vor roti zilele din 2014.Una deja s-a rotit.Urmeaza a 2 a..a 3 a….o noua poveste in Banatification..un nou vers..o noua luna…

Ea, un regizor de filme pe cale de a da lovitura.El, un scenarist necunoscut, care incearca sa patrunda in lumea glorioasa a marelor ecrane.S-au intalnit intamplator,desi unii ar zice ca alt scenarist, mai mare, le-a trasat liniile in scenariul vietii astfel incat sa dea unu de altul in clubul acela, plin de lume si de fum.

Ambii, firi vesele si pline de energie.Cel putin asa ai zice la prima vedere.Dar ambii ascund secrete in inimile lor, pline de petice si de urme ale unor lupte vechi si de demult.

Zambetul ei ascundea insa foarte bine acest lucru.Si l-a fermecat imediat pe tanarul scenarist, care deja incepuse sa se gandeasca la urmatorul manuscris pe care o sa-l inceapa.Si, as adauga eu, pe urmatorul pe care nu o sa-l termine.Uitasem sa va spun, desi talentat, niciodata nu si-a dus la bun sfarsit un scenariu.Poate pentru ca a considerat subiectii(sau subiectele) de pana acum nedemni(e) de un final.Si ii lasa in voia sortii.Sau poate voia sa se asigure ca putea sa-si reia oricand munca la ele(ca doar se practica si la case mai mari…vezi LOR, Hobitul etc).Si stie si el, ca de va dori vreodata inceapa pe bune sa scrie acest nou scenariu, va trebui sa le gaseasca celorlalte un sfarsit.In caz contrar, il va incepe, si dupa va investi timp pretios in redactarea lui, cand ii va fi lumea mai draga, va fi parastit de muza.Si inca o bucatica din talentul lui va disparea in negura cernelei.Sau a tusului folosit la imprimare.Cat despre regizoare..ce pot sa va spun…ea e vesela in continuare.Isi va regiza in continuare si viata si visele.Va da de alt scenarist, al carui scenariu va fi complet si pe al caruia il va regiza poate toata viata.Sau poate va fi un scurt metraj.Si va reveni in clubul intunecat si plin de fum.

Scena 1 / Dubla 1

MOTOR!!!!

Nu poti si nu vrei. Esti plina de contradictii. Ai mai multe personalitati decat iti inchipui. Life`s a bitch. Iti doresti si nu iti doresti. Visezi dar iti e frica sa atingi concretul. Te chinui, te zvarcolesti amar. Te intrebi daca tu chiar ai realizat atatea sau ai visat…ai halucinat ca esti bine .Pentru ca nu ai trait decat in rau, doar rau poti visa. Totul este monocrom. Te zbati intr-un film mut in care oricat ai vrea sa iti fie auzit tipatul nu se poate- plansul ti s-ar vedea dar tu nu mai poti de mult sa mai plangi. Esti mai bulversat decat personajul lui eliade dupa ce a iesit de la tiganci.

Vrei o alta perspectiva asupra lumii dar fara sa pleci din ea.
Un tablou colorat sperie orice visator monocrom…culoarea in sine te sperie, armonia culorii este de nesuportat pentru tine. La locul si momentul gresit in viata ai incercat sa atingi si tu culoarea ,dar el zmeul te a vazut si ti a blestemat ochii sa vezi doar monocrom si sa simti la fel. Atat de tare ai fost zdruncinata ca nu realizezi nici acum ca nu ochii ti au fost afectati- tu porti doar ochelari de pe a caror lentila culoarea s a sters cu fiecaree dezamagire si iubire pe care ai dat o neconditionat cu sufletul tau pur. Intr-o zi poate iti vei gasi curajul sa privesti si peste lentile si atunci sa realizezi ca nu esti un miop sentimental ci doar porti ochelarii gresiti.

Intr o zi monocrom va fii o amintire, dar pana atunci te vezi ca un monocrom blestemat de soarta sa nu vada si sa simta culoarea…

Te-am lasat usor pe spate..Am disparut..la fel ca-n prima noapte.

Acum m-am reintors…sa te sarut..usor…pe buze..incet sa ti le musc…sa ma cobor…din nou pe gat…sa ti-l sarut, parfumul sa-l miros..sa te cuprind…sa-ti mangai sanul dezgolit..sa ti-l inabus, sa ti-l framant…un geamat sa te-aud scapand…cand…cu grija te patrund..in gand…sunt sburator…si plec lasand..in urma-mi doar un dor plapand…am sa revin, iubito…iti promit..si-am sa termin..ce-am inceput….visand

Absenta din coltul asta intunecat ma bucur de viata din fata cortinei. Dau din ce in ce mai rar pe aici; am totusi idei si fantezii despre care sa scriu, dar acum realul in care traiesc este mai profund decat fantezia de aici. Fantezia si obscurul adaugate la anonimatul de aici imi plac.Sunt latura mea “intunecata” pe care nu o imartasesc. Asta este camera mea secreta. Este stiuta de trei oameni din tara asta. Nu sunt lasa ca scriu aici anonim, doar imi exploatez fanteziile.  Poate eu scriu si despre tine, dar trecem unul pe langa celalalt si nu ne stim asa. Imi place sa fiu enigmatica, sa nu se stie multe despre mine, sa plec in miezul notpii sau sa ajung dimineata acasa. Imi place ca nu tot ce fac sa fie stiut de cel cu care imi impart patul. Shhh el nu stie de locul asta.

Am fantezia de a avea secretele mele. Particip voluntar si constient la un spectacol venetian in care noaptea este viata mea, iar masca imi ascunde de fapt sufletul. Eu sunt constienta de gandurile si simtirile mele si mi le asum, dar cei mai multi spectatori sunt de fapt participanti involuntar aruncati de deziluzii si deznadejdi intr-un spectacol venetian fara ca ei sa fie macar constienti de ce li se intampla si ca au o masca. Lipsa de implicare este si ea tot o masca. In cazul tau, inima ta este pagina ta unde scrii si pe care o sufoci acoperind-o atat.

Traiesc in Romania cu sufletul la Venetia -Venetia mea.

Romanul luat ca individ si izolat de ceilalti este perfect. Fie este un varf admirat si prezentat prin ziarele din afara tarii- mai orientati spre valoare si mai putin pe implanturi, sau doar unul care este  pregatit decat nativii, fie este un om curat, muncitor si credincios care face cinste orasului, satului-comunitatii in general. Din ambele categorii avem reprezentatnti cu duiumul si inca mai sunt suficienti ramasi aici in tara.

Insa romanii vazuti la un loc, sunt de fapt o adunatura -o imagine dezastruoasa. Romanii sunt murdari, fara o minima educatie, fara o sansa reala la un bun simt elementar, sunt agresivi, recalcitarnti, fara bun gust. Se creeaza un tablou in care imaginea de ansablu este pesimism,dezolare, in care se vede cum minoritatea se impune in fata majoritatii. Vad uratul, grotesc, chiciosul, lipsa de bun simt, de educatie, prostititia, umilinta, etc. Vad fuste colorate lasand in spate rochiile elegante. Vad oameni care au ceva de spus, peste care tipa mai tare un “surd”.

Omul cu o minima educatie stie ca nu se cade sa urle si sa injure, deci pierde din start in fata necioplitutlui. Tot asa primul pierde in fata vandalului, pentru ca nu sare sa ameninte violent si nici nu inspira teama. Pentru ca esti suficient de educat si domn, nu te bagi in noroi, incercand sa porti”o conversatie”, adica urland mai tare ca celalalt. Prostul simtitndu-se “incoltit” intelectual si fara argumente recurge la instinctele animalice si isi apara teritotiul maraind, latrand si chiar muscand -pentru ca el este de fapt un animal sub deghizare si se comporta ca atare. Pentru animal, respectul fata de celalalt sau fata de fauna, nu exista!

Se duce o lupta apriga pentru supravietuirea aluia cu carte si/sau bun-simt. Trist est,e ca cel din urma, se simte din ce in ce mai amenintat si incepe sa se retraga intr-o comunitate, intr-un turn de fildes, intr-o alta tara sau si mai rau este corupt. Este o zicere din popor : daca stai in casa cu tiganul, inveti tiganeste. Altii beneficieaza de toti cei care nu au putut fii apreciati in Romania, iar noi pierdzand atata valoare, vom ajunge in curand fara speranta.

Vad si mai ales aud, peste tot, cum oamenii nu mai stiu sa poate o conversatie; in viata de zi cu zi intalnesc acest fenomen la fiecare pas, in fiecare local in care merg , nici nu are sens sa va mai spun inca o data ca la televizor, doar se tipa, vorbind unul peste celalalt. Nu mai stim sa vorbim natural; tipam, urlam unii la altii. Nu mai putem purta o conversatie in contradisctoriu, inlocuim argumetele cu tipete si pumni in masa. Nu mai este nevoie sa vorbesc despre mestecatul gumii, salutul si alte “fineturi”, cand noi nu putem face un singur lucuru ca lumea -sa vorbim linistiti.

Lasanad la o parte false pretentii la patriotism, romanul este extraordinar, romanii sunt jalnici, asta elegant spus.

Imi este greu sa trag o concluzie, dupa toate cele scrise mai sus. Sunt o iubitoare de normalul pe care il regasesc tot si tot mai greu, in tara mea de bastina, Romania. O sa il caut mai abititr, pentru ca poate, eu nu caut unde trebuie.

Daca inca se mai indoieste cineva la noi, in Romanica este criza. Vad asta in fiecare zi: salile de jocuri de noroc devin mai raspandite decat farmaciile; la televizor am ajuns sa vad reclame la tigai, medicamentesi altele pana si pe canalele de stiri in pauza publicitara, la ore de maxima audienta. Mi se pare penibil, dar pe timp de criza, vocabularul si ideile economistilor, sunt si ele afectate.

Astept ca si agentiile matrimoniale si de masaj erotic, exotic sa isi faca reclama….pana la urma si ei cauta o nisa de oameni in nevoie care trebuisc ajutati. Amaneturile au ajuns si ele sa intreaca numarul caselor de schimb valutar si le gasesti una la cateva strazi. Ce sa mai zic de concursurile tip bingo, dar trebuiau si Tociu, Palade si Luciu sa suga, aaa, ma scuzati, manance o paine.

Pana de curand, mai aveam o scapare de la a inghiti atata publicitate (schimbatul canalului nu te ajuta ca astia isi sincronizeaza emisia) si ma uitam online. De curand insa, nu mai poti deschide o pagina pe net, un clip pe youtube, fara sa fii obligat sa inghiti, fie si pentru cinci secunde, reclame la te miri ce. Mai penibil mi se par situatiile in care mi se cere like la pagina “Fetitze” daca vreau sa accesez un anume material…prefer sa nu mai accesez ceva, decat sa dau like alora, sau ar trebui sa imi fac o pagina de fb “dau like ca tampitu pentru voi”.

E criza si asta ii face pe multi sa accepte orice…It sucks ca eu trebuie sa asist la asta :D.

PS:Inca o idee si ma calmez: mai nou a apraut si meseria “dau like pentru bani”, nu stiu cum altfel s-o numesc.

Imi e dor sa strang in brate si sa fiu imbratisata.
Imi e dor de un vin sec, de o masa la restaurant in doi.
Imi e dor sa ma plimb pe malul Begai.
Imi e dor de acel ceva, nu pot sa il numesc;  imi lipseste  cineva cald langa mine, dar nu mi-l pot imagina.
Imi  e dor de zambet.
Imi e dor de soare.

Imi e dor sa imi sting dorul ca altadata.