Romanul luat ca individ si izolat de ceilalti este perfect. Fie este un varf admirat si prezentat prin ziarele din afara tarii- mai orientati spre valoare si mai putin pe implanturi, sau doar unul care este  pregatit decat nativii, fie este un om curat, muncitor si credincios care face cinste orasului, satului-comunitatii in general. Din ambele categorii avem reprezentatnti cu duiumul si inca mai sunt suficienti ramasi aici in tara.

Insa romanii vazuti la un loc, sunt de fapt o adunatura -o imagine dezastruoasa. Romanii sunt murdari, fara o minima educatie, fara o sansa reala la un bun simt elementar, sunt agresivi, recalcitarnti, fara bun gust. Se creeaza un tablou in care imaginea de ansablu este pesimism,dezolare, in care se vede cum minoritatea se impune in fata majoritatii. Vad uratul, grotesc, chiciosul, lipsa de bun simt, de educatie, prostititia, umilinta, etc. Vad fuste colorate lasand in spate rochiile elegante. Vad oameni care au ceva de spus, peste care tipa mai tare un “surd”.

Omul cu o minima educatie stie ca nu se cade sa urle si sa injure, deci pierde din start in fata necioplitutlui. Tot asa primul pierde in fata vandalului, pentru ca nu sare sa ameninte violent si nici nu inspira teama. Pentru ca esti suficient de educat si domn, nu te bagi in noroi, incercand sa porti”o conversatie”, adica urland mai tare ca celalalt. Prostul simtitndu-se “incoltit” intelectual si fara argumente recurge la instinctele animalice si isi apara teritotiul maraind, latrand si chiar muscand -pentru ca el este de fapt un animal sub deghizare si se comporta ca atare. Pentru animal, respectul fata de celalalt sau fata de fauna, nu exista!

Se duce o lupta apriga pentru supravietuirea aluia cu carte si/sau bun-simt. Trist est,e ca cel din urma, se simte din ce in ce mai amenintat si incepe sa se retraga intr-o comunitate, intr-un turn de fildes, intr-o alta tara sau si mai rau este corupt. Este o zicere din popor : daca stai in casa cu tiganul, inveti tiganeste. Altii beneficieaza de toti cei care nu au putut fii apreciati in Romania, iar noi pierdzand atata valoare, vom ajunge in curand fara speranta.

Vad si mai ales aud, peste tot, cum oamenii nu mai stiu sa poate o conversatie; in viata de zi cu zi intalnesc acest fenomen la fiecare pas, in fiecare local in care merg , nici nu are sens sa va mai spun inca o data ca la televizor, doar se tipa, vorbind unul peste celalalt. Nu mai stim sa vorbim natural; tipam, urlam unii la altii. Nu mai putem purta o conversatie in contradisctoriu, inlocuim argumetele cu tipete si pumni in masa. Nu mai este nevoie sa vorbesc despre mestecatul gumii, salutul si alte “fineturi”, cand noi nu putem face un singur lucuru ca lumea -sa vorbim linistiti.

Lasanad la o parte false pretentii la patriotism, romanul este extraordinar, romanii sunt jalnici, asta elegant spus.

Imi este greu sa trag o concluzie, dupa toate cele scrise mai sus. Sunt o iubitoare de normalul pe care il regasesc tot si tot mai greu, in tara mea de bastina, Romania. O sa il caut mai abititr, pentru ca poate, eu nu caut unde trebuie.

Daca inca se mai indoieste cineva la noi, in Romanica este criza. Vad asta in fiecare zi: salile de jocuri de noroc devin mai raspandite decat farmaciile; la televizor am ajuns sa vad reclame la tigai, medicamentesi altele pana si pe canalele de stiri in pauza publicitara, la ore de maxima audienta. Mi se pare penibil, dar pe timp de criza, vocabularul si ideile economistilor, sunt si ele afectate.

Astept ca si agentiile matrimoniale si de masaj erotic, exotic sa isi faca reclama….pana la urma si ei cauta o nisa de oameni in nevoie care trebuisc ajutati. Amaneturile au ajuns si ele sa intreaca numarul caselor de schimb valutar si le gasesti una la cateva strazi. Ce sa mai zic de concursurile tip bingo, dar trebuiau si Tociu, Palade si Luciu sa suga, aaa, ma scuzati, manance o paine.

Pana de curand, mai aveam o scapare de la a inghiti atata publicitate (schimbatul canalului nu te ajuta ca astia isi sincronizeaza emisia) si ma uitam online. De curand insa, nu mai poti deschide o pagina pe net, un clip pe youtube, fara sa fii obligat sa inghiti, fie si pentru cinci secunde, reclame la te miri ce. Mai penibil mi se par situatiile in care mi se cere like la pagina “Fetitze” daca vreau sa accesez un anume material…prefer sa nu mai accesez ceva, decat sa dau like alora, sau ar trebui sa imi fac o pagina de fb “dau like ca tampitu pentru voi”.

E criza si asta ii face pe multi sa accepte orice…It sucks ca eu trebuie sa asist la asta :D.

PS:Inca o idee si ma calmez: mai nou a apraut si meseria “dau like pentru bani”, nu stiu cum altfel s-o numesc.

Imi e dor sa strang in brate si sa fiu imbratisata.
Imi e dor de un vin sec, de o masa la restaurant in doi.
Imi e dor sa ma plimb pe malul Begai.
Imi e dor de acel ceva, nu pot sa il numesc;  imi lipseste  cineva cald langa mine, dar nu mi-l pot imagina.
Imi  e dor de zambet.
Imi e dor de soare.

Imi e dor sa imi sting dorul ca altadata.

Din cand in cand imi mai scriu aici si dorintele si pasiunile. In noaptea asta vreau sa imi inchipui ca sunt intr-o apa, ca se intampla cumva sa ma las scufundata in ea.

Cristalinitatea ei vreau sa imi arate lumea asta cum este , sa nu mai mai tem de obscur, sa imi fie si glob de cristal in care sa imi privesc viata. Catifelarea ei imi mangaie ranile si imi vindeca semnele luptelor ce s-au dat pe sufletul meu. Valurile ei imi soptesc ce am asteptam de atatea ori sa mi se spuna, dar ce nu am ajuns sa aud vreodata. Este apa de care nu ma tem ca ma ineaca si nici ca ma sugruma cu forta ei. Ea ma poarta negresit acolo unde trebuie.

Este plata si ma imbraca cu totul, ma cunoaste in cele mai obscure locuri si imi patrunde acolo unde nici un gand si nici nu o persoana nu a reusit.

Imi simt tot corpul zidit cu un lut focut din praf de la murdaria lumii amestecat cu lacrimi de la nedreptati. Luptand atat de mult cu atatea , sudoare nu face altceva decat imi sa consolideze tencuiala de pe mine, iar lacrimile mele o impietresc.

Gandurile mele optimiste creeaza fire de speranta in mantia mea lutoasa si ma fac sa cred ca intr-o zi, cumva, va patrunde atata lumina in mine incat mantia s-ar sparge in mii de bucati si ar devenii nisip purtat de vantul victoriei.

Optimismul si iubirea aduc lumina :).

Intorcandu-ma de la servici azi am vazut soarele care se arata timid in fata mea. Este prima data in ultimele zile cand vad soare in Timisoara si cum sunt dependenta de el, am hotarat sa il urmaresc…adica sa tot conduc urmarind directia soarelui. Cum nu am mai facut de ceva timp ceva provocator, cu atat mai mult am vrut acum sa ma tin dupa soare. Am tot mers inainte pana am gasit un loc bun pentru a-l admira. L-am privit vreo 15  minute.

Dupa oricate zile de ploaie si nori, trebuie sa vina si soarele. Nici macar noaptea polara nu este infinita…soarele o cucereste si pe ea :).

De cat timp nu ati mai facut ceva macar diferit, daca nu provocator? Nu trebuie sa asteptati, momentul oportun este oricand!

Cautand intrigata prin telefomul lui, incepi sa iti pui intrebari. Se accentueaza cand observi ca apelurile catre P de azi dimineata nu mai sunt acum in lista. Incepi sa prezinti putin cate putin interes fata de P.
Dupa un timp ii acorzi lui P mai mult timp decat iti acorzi tie si incepi sa iti pui din ce in ce mai multe intrebari. Incepi sa folosesti facebook si pentru alt scop(as zice cel pentru care a fost creat) dar nu gasesti nici o prietena cu initialele P si inca una.

Prin viata si agenda lui telefonica au fost scrise multe literea ale alfabetului, dar insinctul iti spune ca P este mai mult. Nu este doar o litarea precum curvele ce rapsundeau la apel si-si strecurau plicul abil in poala lui, are are doua litere si primeste mesaje asemanatoare cu cele pe care el ti le trimite tie.

Curiozitatea te macina. Ai mai avut suprize in trecut, cu acelasi el. Atunci il desconspirai usor. Acum nu mai este chiar asa. Te doare si te intrebi aceleasi intrebari pe care si le pun femeile ranite. Spui ca oricum ti l-ai luat de pe suflet, dar raspunsul il afli repede cand vezi ca ea are doua initiale si nu este tocmai din categoria femeilor platite ca in trecut. Increderea si terenul iti fug de sub picioare, cand realizezi ca ea ar putea fii noua tu. Frustrarile anilor petrecuti impreuna te cheama inapoi sa iti cera socoteala. Urmeaza intrebari inchizitorii despre cum nu ai fost suficinet de….

Hai sa iti aduc aminte ceva despre categoria de barbati din care face parte al tau :ei nu inseala ca sa se razbune, cica sa isi satisfaca anumite neputinte -emotionale, dar nu pe alea pe care nu i le satisfaci tu. Este in ADN ul lui sa insele si o va face ori de cate ori va avea ocazia. El nu cauta femei mai destepte, mai frumoase sau mai pasionale decat tine. Asta este genul de barbat care vine acasa dupa futaiurile cu alta si iti declara tie iubirea. Daca nu vrei sa devii o politista si sa te stii femeie inselata cu fiecare ocazie, eu zis pe asta lasa-l!

Mai sunt cei care inseala pe terenul unei relatii instabile….cu astia poate ai avea sanse sa rezolvi problema, odata ce stabiliti clar relatia dintre voi si aflii contextul.

Altii mai inseala din imaturitate…daca te vrei mama adoptiva, il poti creste pe asta.

Mai sunt si stupid mistakes…very studip…asta este.

Acord cele mai multe circumstante atenuante si apreziez intotdeauna contextul; inainte sa judec, ascult, dar cand nu am cu cine vorbi, o las balta. Doi oameni care se iubesc cu adevarat si sunt fericiti nu se inseala…daca da, atunci ceva ii putred -rau de tot si ai face bine sa aflii ce, pentru ca altfel istoria se va rescrie.

Punct si de la capat!

Te-ai gandit vreodata la lucrurile pe care le tot amani? Zi de zi mai aduagi pe lista ta “de alta data” inca un lucru care ar placea sufletului sau mintii tale, dar pentru care gasesti explicatii pentru a-l amana. Lista asta este grea si te apasa pe umeri cu fiecare zi in care o tot extinzi. Te gandesti ca trebui sa existe un moment potrivit pentru orice, dar ce te faci daca el nu exista cu adevarat, daca niciodata nu vei fii mai pregatiti decat astazi?

Poate pe lista ta se afla si dorinte utopice. Pe a mea asa este :)….imi doresc o lume mai buna si mai fericita, pace, dar in general lista mea contine notite realizabile, de genul – sa o sun pe ea, sa ii multumesc lui, sa ud florile , sa ma duc la sala , sa ma machiez, sa nu mai intarzii,etc.

As avea un suflet mai liber daca l-as hrani asa cum mi-ar cere, daca mi-as aloca si zece minute pe zi in care sa fiu doar cu mine.

Unele lucruri ar placea corpului tau, dar din egoism nu faci nimic pentru el; i-ar placea de exemplu -corpului, sa faci mai multa miscare, la fel cum le-ar placea plamanilor sau ficatului sa nu mai inhalezi atata fum, respectiv sa nu mai consumi atata alcool.

Daca oportunitatea nu ar tine de moment ci de tine, ti-ai acorda-o? Ce te impiedica sa mai marchezi din cand in cand un punct de pe lista ta?

Sa lasi lucuri de pe azi pe maine devine incet dar sigur o boala; o fuga de responsabilitate si asumare este deja. Vestea buna este ca marcand din cand in cand un punct din lista ta incet dar sigur de te vei vindeca. Incepe azi, niciodata nu este prea tarziu. 🙂

Pe furis privesc si imi place ce vad. Sunt o umbra ahtiata dupa umbra lui. Nici orgoliul nu imi mai spune ca pot fii mai mult de o umra.Refuz orice gand, de teama ca ultima farama rationala din mine imi va reaminti posibilitatea de a ramane doar o umbra..ceea ce nu pot concepe. Refuz  las orice gand. Fara el, sunt fara forma.

Am nevoie de el sa imi schieteze corpul si sa imi reumple inima. As vrea sa il am, dar nu am curaj sa il cer. Gandul de a face un pas in fata mi se pare la fel de ludic precum al celor ce cred ca pot merge pe apa…Stiu ca facand un pas in fata risc sa merg pe lacrimile mele, iar asta inchide ermetic orice gand. Aman amar zi dupa zi.

Visarea imi ramane alinare si nu vreau niciun rational sa mi-o ia. Poate intr-o zi va fii un da natural, poate nu, mai astept….poate fantoma  mea se va razvrati…

Ca life’s a bitch, toata lumea stie, dar ce nu stie lumea, este ce sa spuna cand the bitch marcheaza prezent. Este destul de simplu ca spui “las’ca va fii bine” sau “dont’ worry” atunci cand problema este una usoara. Cuvinte greu se gasesc cand situatia nu are o rezolvare de azi pe maine….si stiti si voi care pot fii situatiile alea.  Un cer sau o linie de orizont este posibil sa se fii prabusit peste oricare. Acest post este pentru acele situatii.

A spune ca va fii bine , ca asta este ticul tau verbal sau asa ai auzit la televizor, cand nu crezi asta este , este o insulta, daca nu o ipocrizie. Unui om drag vrei sa ii alini durerea sau sa ii atenuezi ingrijoararea, chiar daca stii ca este “om mare”. Unoeri imi este sincer greu sa spun ca vei fii bine maine, dar stiu ca daca vei trece de zilele de azi si maine, poimaine stiu ca iti vei gasi resurse sa faci un pas in fata.

Nu cred ca o persoana aflata intr-o dificultate are nevoie de simpatia sau mila mea sau a oricui;  tocmai de aceia spun cu greu ca imi pare rau, pentru ca parerile mele nu vor ajuta cu nimic. Ce pot sa ofer este empatie, ingrijorare,o imbratisare. Va trece….

I-as putea oferi un umar si un chip caruia sa ii vorbesca. Nu pot spune ca as intelege tot, sau ca vreau sa stiu tot, dar pot spune sigur ca as asculta si nu as judeca. In anumite momente este greu sa te transpui sau sa intelegi catusi de putin suferinta celuilalt si sincer nu cred ca este cineva care sa vrea asta.

Cel mai mare luru pe care il poti face este sa fii acolo, in tacere fara sa ceri explicatii.

Ce detest cu inversunare sunt vorbele goale….asta mai mult decat orice.

Maine este o alta zi :)!