Nu mai conteaza care a trantit usi sau care a aratat primul degetul; am fost doi , am ajuns unul si asa este mai bine. Totul pentru orgolii. Sentimentele nu ne-ar fi lasat sa facem asta.

Realizez ca am avut tot timpul aceleasi carti, pe care le-am jucat de atatea si atatea ori, in atatea feluri. Singura problema este ca posibilitatile s-au epuizat si acum doar repetam, iar eu obosesc.

Credeam ca ne-am schimbat, ca nimeni nu mai arata spre celalt, ca reprosurile consimtit au fost intelese. De fapt acum inteleg ca nimic nu se uita. Totul mocneste. Replicile sunt si astazi tot atat de taioase. Separat sau din an in paste suntem perfecti , dar nu mai mult. Pur si simplu nu stim sa folosim si alte carti cand suntem impreuna.

Ne-am convins de atatea ori ca se poate , ca sanse exita. Sunt un poker face mai bun ca altadata dar simt ca nu pot fi si  poker heart…si aici este punctul unde ma opresc.

Asta ma face sa realizez ca o concluzie de acum cinci ani este mai valabila ca niciodata si imi este mai mult decat clar si cu dovada in fata, ca schimbarea exista..dar nu impreuna …impreuna ne distrugem …pur si simplu. Iubirea  ramane- a fost, este si va fii…dar separati. Suntem oameni.

Pentru observatii si sugestii precum si pentru ca nu am primit noi cartile bune, putem blama crupierul 😉 …consoleaza?!

Eu astept persoana cu care sa nu fiu nici poker face si nici poker heart :)…crupierul ramane in seama mea ;)!

Se intampla cateodata sa ma intreb care este crezul meu, in ce cred eu atunci cand imi este mai greu si cui dedic ganduri de fericire cand sunt bine.

Cumva viata ne duce in momente cand ne analizam serios resursele si gandurile.Asa cum traiesc cu pasiune cred ca tot asa trebuie sa ies si din momentele– mai delicate ,sa le spunem.

Am ajuns la concluzia ca EU sunt crezul meu. Cred in energia mea, in entuziasm, in exuberanta, in prieteni, in zambete, in ploaie, soare.Cred in atatea lucruri si placeri simple care merita traite cu toata increderea si pasiunea, dar mai ales cred in mine; suna egoist dar stiu ca insinctul meu nu ma va trada niciodata si atat timp cat il ascult o sa fie bine.

Un prieten drag mi-a spus cu ani in urma sa imi ascult inima.Asa am facut. Nu a fost usor pentru ca a trebuit sa invat sa o ascult.Am invatat ca si ea trebuie iubita, hranita si respectata. Dupa atatea experimente am ajuns sa o cunosc.Instinctul imi vorbeste prin ea. De accea stiu ca instintele mele primare sunt cele mai santoase.

Atata timp cat crezi cu tarie si mai ales sti de ce crezi, totul este in regula. Poti crede in orice si oricum, in cazul asta scopul scuza mijloacele.

Fara preludiu de data asta, ca la cat am lipsit, nu am mai rabdare, iar voi cred ca sunteti deja pregatiti.

Incep direct sa scriu ideile ce imi vin acum in minte…

Uneori imi dau seama ca lucrurile sunt asa cum vreau eu; primavara poate veni si de la soarele din inima mea nu numai de la cel de pe cer, ploile pot fi indepartate de zambetul meu sau daca chiar nu si nu macar dupa o ploaie zdravana de vara pot sa imi afisez un zambet colorat cat un curcubeu(…ma ajuta si M&M sa fac asta), pe principiul “Doar atat?! Ma asteptam la mai mult !”.

Eu arat ce varsta vreau , fac ce vreau si cred cat pot si in ce pot.

Vorba cantecului “One day baby will be old, oh baby will be old ,think about the stories we could have told”, deci daca nu acum simtim ca traim acum, ce vom povesti peste 10 sau 20 de ani? Oare peste 10 ani ce vom spune…nu sunt multe…servici si apoi casa…blazare..2 concedii pe an..A…da am casa si masina si xxx euro la banca..pentru zile negre….Unei asemenea persoane i-as spune ca zilele negre le traieste deja –deci sa il cheltuie banii – si ca este atat de cuprins de ele ca nici nu isi mai da seama, iar nimeni si nici toti banii ce ii are si tot ce a ‘realizat’ pana atunci nu il mai scoate din grota asta.

Timpul trece, de noi tine doar cum il facem sa treaca. Pentru majoritatea este doar un timp fizic; sunt insa cativa oameni care simt in orice timp un vis sau o bucurie, un zambet, o traire.Cei din urma sunt oamenii pe care eu ii ador, ca au intodeuana timp sa se simta bine, indiferent de ora, bani, relatii, rate sau mai stiu eu ce.

Si daca tot este vorba de trait intens si experimenetat cand este mai bine daca nu in tinereti ca doar la 40 de ani nu vom mai rupe cluburile in doua si nici mesele in patru cu doua/doi peste tine, nu? La 40 chiar nu stiu ce este..mai este ceva pana acolo.

Daca as fii sadica as arunca o piatra in balta…. Sunt convinsa ca s-ar gasi cavaleri care sa sa oferea de buna voie si nesiliti de nimeni sa se arunce dupa ea…le-as spune ca este de fapt un diamant..o nestemata ce va da sens existentei lor, ca le va tine de foame si sete…si chiar se vor inveli cu ea.

Va fii ceva pentru care sa se arunce curajos intr-un ocean ca sa o gaseasca , nu este o nebunie ; aprope nimeni nu poate spune cu certitudine ca a vazut piatra asta , doar cativa norocosi pot spune ca au simtit-o cand ia lovit, dar dintr-un motiv ei nu au putu s ao prinda iar ea si-a continuat caderea… in abis.

Din acel moment pentru el nu va mai conta ca ocenaul este imens, ca de atata cautare ar putea ramane fara aer, ca piatra odata ce l-ar atinge il va trage in jos si in felul asta nu va mai iesi la suprata , ca poate piatra l-ar face si pe el la fel de si cate altele se mai intampla intr-o asemenea cautare.

Himerele inving cavalerii.

Daca as fii dracul insusi, i-as spune pietrei…dragoste…

Mai mult nu mai scriu ca nu vreau sa ii fac eu mai multa reclama decat i se face deja pe piata zilele astea.

Enjoy … in cautarea pietrei, dar aveti grija sa mai iesiti si la suprafata.

Imi este bine , ma simt calma , cumva stiu ca ,desi am atatea pe cap , pentru toate se gasesc solutii . Nu imi mai  fac probleme ;  sunt mai putin grabita, mai calma , am rabdare cu toanele si gandurile care imi apar asa din senin…ma cuprinde asa o stare de liniste ca ma nu imi vine sa cred…Ma uimeste , pentru ca atata si atata timp nu am mai simtit-o ..Nu imi pasa ca s-a scumpit benzina, accizele, ca nu mai stiu eu ce se intampla in lume,  nu ma bag in discutii contracdictorii numai de amorul egoului , nu ma doare nici un gand…ma gandesc ca va fi bine, cel putin ca acum . In ce fel chiar nu stiu, nu imi imaginez ; astept doar sa primesc , orice astept , caci stiu ca daca bucuriile le mai planifici, necazurile..nu se anunta niciodata…

Ma sint linitita ca si cand as sta pe marginea unui rau , intr-o vara , undeva la munte , la apus de soare, cu mine , gandurile mele  ..in tot pustiul sa aud apa curgand lin ,sa nu imi mai doresc nimic pentru ca stiu ca am tot ce banii nu ar putea cumpara  ..sa nu vorbesc, doar sa zambesc , sa ma intelg cu tine din priviri, sa fiu tu iar tu sa fiu eu..cine esti tu ? Nu stiu cine vei fii , inca nu te stiu , dar stiu sa te recunosc, pentru ca visatori ca tine am mai cunoscut ;  a fost deajuns sa stiu ca nu sunt eu nebuna .. de visatoare..am pereche si desi acum visez la o stea, stiu ca si aici pe pamant am pereche..mai sunt ca mine..putini ..dar  intr-o zi te vei  arata..si sper ca atunci  sa nu te sperii vazand ca suntem la fel …intre timp  nu sunt singura , am o stea .

Poate..toate astea sunt efectele a 5 zile de chef , dar nu imi pasa…simt ca este bine si ca asa va fii si de acum in colo .

Stiu ..sunt o visatoare ..nu e bine in lumea asta  , dar nici eu nu sunt chiar in lumea asta.Cand ma gandesc la ce am facut sa primesc si sa simt atat de mult,nu imi vin in minte decat ultimele vorbe ale unui luceafar iubit  :“ascultai inima, fa ce iti spune ea “  si atat a fost suficint sa ies din lumea gri intunecat si greu de atunci ..nu a fost tocmai usor sa fac, dar am inteles ca fara a renunta complat la ce inseamna uscaciune, nu este posibil sa inmuuresc…am fost eu..am daruit fara sa astept nimic..sunt bine..

Acum nu ma poate misca din starea asta de bine niciun gand, nicio vorba…sunt eu cu mine..e liniste 🙂 linistee

Pe scurt..cat inca mai este Craciun , urmatoarele va / imi doresc :

Mai mult curaj , mai putina teama ,

mai multe ganduri bune , mai putine preconceptii ,

mai multa dragoste pentru tot, mai putina ranchiuna,

mai mult sex ,mai putin stres,

mai multe culori , mai putin gri,

mai mult timp , mai putina graba,

mai multa rabdare , mai putina plictiseala,

mai mult optimism , mai putina planificare,

mai multa fericire , mai putina ingandurare ,

mai mult….mai putin…aici completati voi cu ce va vine in minte 🙂

PS: daca aveti macar cateva din astea  , nu va mai trebe nimic 😉

Uneori cand sunt nehotarata ma uit intr-o oglinda sau in orice imi poate fii oglinda .Imi pun tot felul de probleme , analizez un aspect din sapte puncte , fac o mie de posibile, dar improbabile scenarii si uite asa imi complic eu singura singurica existenta . Dupa multe decizii luate in o mie si una de  feluri am ajus la concluzia ca deciziile luate instant ,curajos si cu increderea ca orice s-ar intampla nu are decat sa fie bine , s-au dovedit a fii , surprinzator , cele mai bune decizii –pentru mine 😀 .Bine , partea asta cu deciziile luate astazi si acum , are la baza si convingerea  “lasa ca rezolv eu maine daca este ceva 😀 ”. Am cautat si uneori mai caut sfaturi la n-spe mii de oamenii. Am realizat ca cele mai bune sfaturi nu au fost cele care ma incurajau iresponsabil  si nici  cele care imi taiau avantul fara nici un pic de anestezie ,ci culmea intrebarile simple precum ‘de ce ?’ , ‘cum’ si tot asa . Am intalnit doar cativa oameni , constienti si responsabili de ceea ce zic ,care sa nu imi spuna ce sa fac, ci sa ma faca sa  ma intreb eu de ce . Bine sfaturile gratuite le bag direct in spamu’ vietii si gata , dar ce sa fac eu cu sfaturile primite de la indivizii care realizez imediat dupa ce ma ‘sfatuiesc’ ca de fapt , ei au trait chiar mai putin  si in mai putine culori decat mine , deci nu au ce sfaturi sa imi dea ? Ei bine , pe astia chiar nu stiu in ce categorie sa ii bag ; de fapt cred ca o sa creez o categorie , numita probabil ‘wanna be’.

Tocmai am constatat ca sunt multe feluri de oglinzi : oglizi care distorsioaneza-oricum te ai uita te vezi stramb sau mult prea bine, oglinzi care redau fidel si crud  realitatea dar si  oglinzi care manipuleza – in functie de cum te uiti, ele iti raspund in mod diferit . Realizez imediat ca asa este si cu prietenii , exact la fel !

Incep sa ma gandesc la cum ma oglindesc eu in ochii altora dar si cum ii oglindesc eu pe ei .Ma gandesc cum se oglindeste ceea ce spun si mai ales ceea ce fac  si imi pun din ce in ce mai tare problema , ce oglinzi doresc sa ma inconjoare .

Ma intrebam  uneori ‘cum ar fii fost daca’. Asta pana intr-o zii cand  am avut sansa si sa vad putin cum ar fii fost daca ar fi fost …m-am uitat intr-o oglinda care manipuleaza si atunci am vazut mai multe variante de moi ; am incercat sa imi imaginez cum ar fii daca intr-adevar as arata precum una din imagini , dar nu am gasit nicio varianta care sa ma multumesca  , pentru ca in toate , dar in  toate ,aveam fie nasul prea mic , fie prea mare , buzele..la fel..fruntea..la fel, niciodata nu era bine.. si uite, in felul asta am realizat eu ca asa cum sunt este  perfect 🙂   De atunci cand ma mai apuca gandurile de genul ’oare cum ar fi fost’ ma gandesc  instant la oglinda aia care mi-a aratat odata ca s-ar fii  putut  mai rau si cat de rau ar fii fost 😀 , iar atunci imi trec toate gandurile si , pe deasupra , mai devin si recunoscatoare 🙂 .

Realizez ca forma actuala este printre cele mai bune combinatie..combinaie de n luate cate k ! Hi hi 🙂  !

Deci nu o sa ma mai plang..cel putin nu curand 🙂

Dupa cum stiti si voi este noiembrie , un noiembrie cu ploi , soare , vant si tot asa. Tot cam ca in viata :D.Ce imi place mie cel mai mult in luna asta ? Ploaia: marunta, deasa ,continua si in multe alte feluri pentru care nu s-au invetat inca adjective 😀  .Care alte feluri ? Cum care, uite-le  :

Vreau o ploaie de noiembrie care sa ma invaluie , sa o simt cum se prelinge pe piele, cum ma imbratiseaza , iar eu sa ii raspund cu fiori . Vreau o ploaie care sa imi trezesca simturile , pe care sa o sorb , sa ma imbat din libertatea ei . Vreau sa imi aduc aminte de ploile tarzii de la munte cand statem pe pritvorul conacului  si visam.Vreau o ploaie care sa aibe tot atata rabdare sa ma invioreze , cat a avut soarele sa ma usuce . Vreau o ploaie continua pe care sa o starng si sa formeze oceanul meu in care sa ma scufund ori de cate ori vreau o atigere  . Vreau valuri care sa imi soptesca  .

Acum am picaturi pe care le strang cu grija , pentru ca intr-o zi ele sa fie ocenaul meu pe care sa il prezint si altor trupuri avide de apa . Intr-o zi o sa aduc in ocenaul meu  si scoici si nisip si sare si orice altceva o sa primesc . Si poate , poate , odata si odata eu voi avea atalantida mea .  Si mai am grija ca de la atata dorinta , picaturile mele sa nu se usuce.

In concluzie , sa tot fie noiembrie cu ploi cat mai multe si mai  marunte  , pentru ca eu rabdare am 🙂 !

                Ranile   se formeza , se aerisesc/impartasesc   , se saruta ,cu multa rabdare se usuca si apoi devin doar frunze purtate de adierea amintirii pana la locul unde se alatura celorlate  ..si uiata asa pe masura ce omul  este  ranit ele formeaza crusta noastra , solul ,cel ce ne apara si totodata cel in care ne infigem adanc trunchiul vietii  , cel din care ne luam seva, ori de cate ori suntem aplecati de viata .  Ranile neaerisite sunt precum acele coniferlor , mereu verzi  , ne inteapa  si avem impresia ca dainuie o viata .

 De ce oare o tarire  placuta ne invaluie o zi sau o luna ,dar una neplacuta are nevioe de atatea si atatea etape pana sa devina litiera din care abia in final sa ne tragem seva ? De ce o traire placuta  insamanteaza o floare iar o rana ucide zece ? Oare cate frunze si cate flori poate nutrii  un om ? Intotdeauna cu una mai mult decat ar fii crezut pana atunci ca ar fi putut suporta sau nutrii .

Este toamna  acum , se aseaza frunzele ,iar peste ele in curand se vor asterne flori .Tu asezi frunzele si tot tu sadesti florile , iar eu in final sunt dezrobiata de acele astea verzi . Eu am in sfarsit curaj sa imi arat ranile , iar curajul asta imi permite sa plantez flori langa alte si alte flori .Vreau sa am curajul sa resping orice , mai putin florile , sa fac un pas in fata !

PS:  In curand voi scrie despre lucruri mai frumoase si mai simple . Acesta este doar inceputul 🙂 .

3 ,2 1 , gata am dat publish 😀 .